Investigația despre proiectul PREVISIO, prin care Serviciul Român de Informații a intrat în școli sub pretextul prevenirii radicalizării, capătă o nouă dimensiune. După dezvăluirile despre profesorii instruiți să identifice și să raporteze elevi considerați susceptibili de radicalizare, apar acum informații despre modul în care au fost cheltuiți banii proiectului. Aproape 400.000 de euro au ajuns la o singură firmă, care a fost singurul ofertant. Iar în proiectul următor, firma s-a schimbat, dar familia din spatele afacerii a rămas.
Ieri scriam despre ceea ce poate deveni una dintre cele mai controversate forme de „prevenție” din România: transformarea școlii într-un spațiu în care profesorul nu mai este doar educator, ci poate ajunge să fie și observator al comportamentului elevului pentru structurile de securitate.
Acum apare o nouă piesă din acest puzzle.
Potrivit informațiilor publicate de HotNews, pe baza investigației Snoop, SRI a plătit aproape 400.000 de euro, cu TVA, unei firme din Constanța pentru servicii de organizare, cazare, mese și închirierea sălilor în care s-au desfășurat cursurile din primul proiect PREVISIO. Suma reprezintă aproximativ 42% din bugetul total al proiectului.
Și aici începe partea care ridică întrebări.
O singură firmă a depus oferta
Achiziția nu s-a făcut printr-o procedură clasică de achiziție publică în SEAP, ci printr-o procedură proprie, permisă de legislație pentru acest tip de servicii.
Anunțul de participare a fost publicat de SRI pe 26 noiembrie 2024, iar firmele interesate au avut termen până pe 3 decembrie să depună oferta.
Rezultatul?
O singură companie a depus ofertă: Soft 92 SRL.
Ulterior, SRI a atribuit acestei firme șapte contracte, în valoare totală de aproape 400.000 de euro cu TVA.
Să fie foarte clar: faptul că o procedură proprie este permisă de lege nu înseamnă, automat, că există ilegalitate.
Dar când vorbim despre sute de mii de euro din bani publici și despre un proiect care implică un serviciu de informații și școala românească, întrebările privind transparența și oportunitatea sunt absolut legitime.
Și mai interesant: firma se schimbă, familia rămâne
Povestea devine și mai interesantă în proiectul PREVISIO 2.
SRI a atribuit contractul pentru organizarea evenimentelor unei alte firme. Numai că, potrivit informațiilor publicate de Snoop și preluate de HotNews, noua companie era deținută de aceeași familie care administrează Soft 92 SRL.
Așadar, avem o succesiune care merită analizată:
PREVISIO → Soft 92 → aproape 400.000 de euro → un singur ofertant → PREVISIO 2 → altă firmă → aceeași familie.
Nu spunem că această succesiune demonstrează o ilegalitate.
Spunem însă că este suficient de neobișnuită pentru a merita explicații publice.
Mai ales atunci când proiectele sunt finanțate în proporție covârșitoare din bani europeni și au ca beneficiar o instituție de forță a statului român.
Aproape un milion de euro pentru primul proiect
Primul PREVISIO a avut un buget total de aproape un milion de euro.
Din acesta, aproximativ 850.000 de euro au provenit din fonduri europene, prin Programul Național de Securitate Internă 2021-2027, gestionat de Ministerul Afacerilor Interne, iar aproximativ 95.000 de euro au provenit de la bugetul de stat.
O parte importantă din bani s-a dus, așadar, pe organizarea logistică a seminariilor.
În hoteluri din Constanța, București, Bistrița, Cluj, Focșani, Slatina sau Giurgiu au fost organizate cursuri la care au participat 1.180 de profesori, consilieri școlari și directori din peste 500 de licee și școli gimnaziale.
Profesorii au fost instruiți să identifice și să gestioneze situații asociate radicalizării și extremismului violent.
Până aici, nimeni nu poate contesta că prevenirea terorismului și a extremismului violent este o preocupare legitimă a statului.
Problema apare atunci când granița dintre prevenirea unei infracțiuni și supravegherea comportamentului unui copil începe să devină neclară.
Ce urmează? PREVISIO 2
Și aici povestea devine și mai importantă.
Oficial, SRI confirmă existența proiectului „Prevenirea radicalizării în rândul tinerilor și în mediile vulnerabile – PREVISIO 2”.
Noul proiect are o valoare totală de 2.224.209 lei cu TVA, dintre care peste 2 milioane de lei reprezintă finanțare europeană nerambursabilă. Perioada de implementare este februarie 2026 – august 2027.
Obiectivul este formarea a 670 de persoane și organizarea a 25 de sesiuni de formare. Proiectul îi vizează din nou pe profesorii din învățământul preuniversitar, dar și reprezentanți ai Direcției Siguranță Școlară din Poliția Română și ai Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Cu alte cuvinte, episodul nu s-a încheiat. Continuă. Și are bani noi.
Cine supraveghează supraveghetorii?
Aici este întrebarea fundamentală.
Nu dacă România trebuie să prevină terorismul. Evident că trebuie.
Nu dacă profesorii trebuie să fie atenți la semnele reale ale radicalizării. Evident că trebuie să existe mecanisme de prevenție.
Ci cine stabilește unde se termină prevenția și unde începe supravegherea?
Ce criterii sunt folosite?
Ce se întâmplă cu informațiile colectate despre elevi?
Cine verifică dacă un profesor nu confundă un adolescent introvertit cu unul „radicalizat”?
Ce se întâmplă dacă un copil are opinii politice neobișnuite?
Dar dacă este rebel?
Dacă refuză autoritatea?
Dacă poartă anumite simboluri?
Dacă este izolat?
Dacă urmărește pe internet conținut controversat?
Este un potențial terorist sau pur și simplu un adolescent?
Aici trebuie trasă o linie extrem de clară.
Pentru că o societate democratică nu poate construi securitatea națională transformând fiecare profesor într-un posibil informator și fiecare elev într-un posibil suspect.
Iar povestea banilor nu poate fi ignorată
În această ecuație mai există o întrebare.
Dacă aproape 400.000 de euro din primul proiect au ajuns la o singură firmă, în urma unei proceduri la care a participat un singur ofertant, iar în proiectul următor apare o altă firmă legată de aceeași familie, este normal ca SRI să explice public mecanismul acestor achiziții?
Mai ales că vorbim despre bani europeni.
Mai ales că vorbim despre proiecte derulate de o instituție care, prin natura activității sale, beneficiază oricum de un regim special de transparență.
Și mai ales pentru că proiectul PREVISIO nu discută despre un domeniu banal.
Discutăm despre copiii României.
De la „teroriști de grădiniță” la un sistem permanent de prevenție?
Ieri ne întrebam dacă nu cumva România riscă să ajungă într-o situație absurdă: copilul să fie privit încă de pe băncile școlii prin filtrul suspiciunii.
Astăzi aflăm că proiectul nu a fost un experiment izolat.
PREVISIO are o continuare. PREVISIO 2 are un nou buget, noi sesiuni de formare și noi instituții implicate.
Iar în paralel apar întrebări legitime despre contractele de sute de mii de euro care au însoțit primul proiect.
Nu trebuie să ne întoarcem la logica Securității pentru a combate terorismul.
Nu avem nevoie de copii cu dosare de „potențiali extremiști”.
Nu avem nevoie ca profesorul să devină agent de supraveghere.
Și cu atât mai puțin avem nevoie ca școala românească să devină locul în care copilul învață că trebuie să fie atent nu doar la ce spune, ci și la cine îl observă.
Prevenirea radicalizării este legitimă.
Transformarea școlii într-o rețea informală de supraveghere a copiilor nu este.
Iar când în spatele acestui mecanism există milioane de lei, fonduri europene și contracte de sute de mii de euro, societatea are dreptul să întrebe: cine controlează sistemul, cum sunt cheltuiți banii și unde ajung, concret, informațiile despre copiii României?
Până când vom primi răspunsuri clare, întrebările rămân.
Și sunt întrebări pe care o democrație sănătoasă are obligația să le pună.
Foto sugestiv creat cu AI!
