Într-o Românie sufocată de interese, cenzură și decizii politizate venite din culisele unui Sistem tot mai agresiv, puțini au curajul să spună lucrurilor pe nume. Unul dintre acești puțini este deputatul Tudor Ionescu, omul care nu s-a temut să înfrunte din nou și din nou abuzurile, chiar și în fața urnei.
Gestul său – de a corecta buletinul de vot, simbolic, cu pixul, acolo unde statul a refuzat să respecte legea – nu este un simplu act de revoltă. Este un semnal de alarmă. Este strigătul unui parlamentar care refuză să asiste pasiv la eliminarea unei candidate – Diana Șoșoacă – de pe lista electorală, prin metode pe care mulți le consideră abuzive și nedemocratice.
Cum se poate numi o democrație în care un partid parlamentar – S.O.S. România – este blocat sistematic de la a avea un candidat la cele mai importante funcții în stat? Cum se poate vorbi despre alegeri libere, când peste un milion de români nu și-au putut regăsi alegerea firească pe buletinul de vot?
Tudor Ionescu nu a greșit – a protestat. Iar când justiția e folosită ca bâtă politică, protestul devine o formă de supraviețuire democratică. Cei care astăzi îl atacă pe acest om ar trebui să se întrebe: de ce se teme atât de tare Sistemul de candidatul S.O.S. România? Pentru că vocea românilor reali, nemulțumiți, cenzurați și obosiți de ipocrizie, e mai puternică decât orice fabrică de decizii ilegale.
În loc să aplaudăm obediența, ar trebui să înțelegem că ceea ce a făcut Tudor Ionescu a fost o formă de rezistență autentică. Nu cu pietre, nu cu scandal, ci cu o simplă ștampilă aplicată acolo unde legea morală o cerea: pe numele unei candidate interzise, dar aleasă în sufletul a sute de mii de români.
Lupta nu se încheie aici. În Parlamentul României și în cel European, vocile curajoase ca a lui Tudor Ionescu vor continua să spună ce mulți nu mai îndrăznesc: România trebuie să aparțină românilor, nu rețelelor de interese și comisiilor obediente. Și nu ne vom opri până când dreptul de a alege liber nu va fi din nou garantat fiecărui cetățean.
Cuprins
Într-o Românie sufocată de interese, cenzură și decizii politizate venite din culisele unui Sistem tot mai agresiv, puțini au curajul să spună lucrurilor pe nume. Unul dintre acești puțini este deputatul Tudor Ionescu, omul care nu s-a temut să înfrunte din nou și din nou abuzurile, chiar și în fața urnei.Gestul său – de a corecta buletinul de vot, simbolic, cu pixul, acolo unde statul a refuzat să respecte legea – nu este un simplu act de revoltă. Este un semnal de alarmă. Este strigătul unui parlamentar care refuză să asiste pasiv la eliminarea unei candidate – Diana Șoșoacă – de pe lista electorală, prin metode pe care mulți le consideră abuzive și nedemocratice.Cum se poate numi o democrație în care un partid parlamentar – S.O.S. România – este blocat sistematic de la a avea un candidat la cele mai importante funcții în stat? Cum se poate vorbi despre alegeri libere, când peste un milion de români nu și-au putut regăsi alegerea firească pe buletinul de vot?Tudor Ionescu nu a greșit – a protestat. Iar când justiția e folosită ca bâtă politică, protestul devine o formă de supraviețuire democratică. Cei care astăzi îl atacă pe acest om ar trebui să se întrebe: de ce se teme atât de tare Sistemul de candidatul S.O.S. România? Pentru că vocea românilor reali, nemulțumiți, cenzurați și obosiți de ipocrizie, e mai puternică decât orice fabrică de decizii ilegale.În loc să aplaudăm obediența, ar trebui să înțelegem că ceea ce a făcut Tudor Ionescu a fost o formă de rezistență autentică. Nu cu pietre, nu cu scandal, ci cu o simplă ștampilă aplicată acolo unde legea morală o cerea: pe numele unei candidate interzise, dar aleasă în sufletul a sute de mii de români.Lupta nu se încheie aici. În Parlamentul României și în cel European, vocile curajoase ca a lui Tudor Ionescu vor continua să spună ce mulți nu mai îndrăznesc: România trebuie să aparțină românilor, nu rețelelor de interese și comisiilor obediente. Și nu ne vom opri până când dreptul de a alege liber nu va fi din nou garantat fiecărui cetățean.
Preferăm a muri cu onoarea în mână sau să luptăm inteligent pentru libertate?
Bine spus domnule deputat Tudor Ionescu. Din partea mea tot respectul.