Nu vreau să cad în acea ipocrizie încât să încep: „Măcar acum, înainte de Paşte, să uităm de politică, să fim mai curaţi, mai buni etc”. În primul rând, Paştele înseamnă pentru majoritatea românilor haleu şi băutură la greu, astfel că în aceste zile se umplu spitalele patriei şi se golesc conturile Casei de Sănătate. În al doilea rând, ipocrizia se foloseşte în scopuri comerciale mai nou, nu devii mai bun sau mai rău dacă se apropie vreo sărbătoare creştină…
În ţările asanate din punct de vedere socio-economic oamenii de rând discută puţin sau deloc politică, iar campaniile electorale trec aproape neobservate de marea majoritate. Prezenţa la vot e mare, totuşi, pentru că a vota este un exerciţiu civic, nu doar semn al unei frustrări sau, mai rău, al remunerării de către un candidat sau un partid. Să invoci Paştele pentru a nu mai discuta despre una sau alta ţine până la beţia de după Înviere, când, după caz, o să îţi înjuri tovarăşul de pahar fie că e „băsist”, fie că e „uslaş”.
Un alt tip de ipocrizie, des întâlnit în aceste zile, se leagă de pupatul icoanelor. Astfel, pe la Denii sau la slujba de Înviere o să vedem sute de tinere venite în vacanţă de la „lucrul” din Japonia, care pozează în mironosiţe. O să vedem, în cazul bărbaţilor, destui care ies din biserică, la o ţigară, pentru a da un telefon „de bine” celor care le datorează bani sau înjurături de cele sfinte duşmanilor, fără număr!
Ajungem şi la pomenile de Paşte! În aceste zile, politicienii şi şefii de instituţii ai judeţului trec şi ei, după mult timp, pragul orfelinatelor sau al azilelor de bătrâni, cu ceva cadouri pentru nevoiaşi. În restul timpului, unii dintre ei golesc conturile orfelinatelor cu pricina, încheind contracte chiar între firmele lor şi instituţiile pe care le reprezintă, vezi cazul Nicolescu DNA.
O altă ipocrizie, cea a Postului! Te mântuieşti doar dacă nu mănânci carne sau brânză două săptămâni? Eşti un creştin mai bun dacă mănânci lobodă şi îi faci rău colegului de serviciu sau rudei? Ajungem în rai dacă pupăm icoane, apoi ne îngrămădim la sarmalele oferite de vreo parohie?
O altă ipocrizie o vedem pe la posturile TV şi, în general, în mass-media. Timp de câteva zile, editorii renunţă să mai prezinte ţâţe şi alte mondenităţi pe prima pagină sau în prime-time, dar se compensează în prima zi de Paşte, la deja-enervantele emisiuni cu Bendeac sau cu Ţociu.
Inventarea telefonului mobil şi a internetului a făcut ca, în Noaptea de Înviere, companiile să înregistreze profituri de milioane de euro, doar pentru că ortodocşii se apucă să dea SMS-uri şi telefoane de urări într-o veselie. Astfel, de mesaje date „mass” au parte foşti colegi de facultate cu care nu am mai vorbit faţă în faţă de ani buni, prieteni, duşmani, amici, vecini… Nu ne doare să apăsăm câteva butoane să trimitem un „Paşte fericit!”, de parcă ne-ar păsa cât de „fericit” e cel căruia îi dăm mesaj. Tot în aceste zile, căsuţele de e-mail se umplu cu astfel de mesaje. Apropo, trebuie să vă povestesc şi o întâmplare tragi-comică. După moartea mamei sale, o amică a ales să păstreze numărul de telefon mobil al defunctei. La peste doi ani de la dispariţia femeii, fata ei a primit un SMS cu „Crăciun fericit!” destinat, probabil de o cunoştinţă veche, nu noii posesoare a numărului, ci aceleia care a murit! Să nu mai zică unii că nu sunt ipocriţi!
Aşadar, mulţi dintre noi suntem falşi de câte ori avem ocazia, folosindu-ne de o sărbătoare religioasă doar pentru a ne arăta vanitatea. Rândurile de mai sus nu au rolul de jigni creştinii practicanţi, ci de a arăta câteva mostre de ipocrizie! Să aveţi parte de un Paşte Fericit! Fără ipocrizie!
