M-am gândit în ce gen sau format compozi?ional s? situez cartea „Libertate cu zurg?l?i” a lui David Ilina, profesor de filosofie la Colegiul Na?ional Liceal „Alexandru Odobescu” din Pite?ti. Din punct de vedere formal, cartea este o culegere de articole ?i eseuri, publicate de autor într-o serie de reviste de cultur?. Din punct de vedere tematic, în spatele acestor compozi?ii filosofico-literare reg?se?ti atitudinea unui moralist, în accep?iunea s?n?toas? a termenului. Problema – la care am reflectat eu însumi – este cum, în calitate de profesor, dup? o experien?? îndelungat?, adesea de rutin?, s? nu devii prizonierul anumitor mecanisme didacticiste? De sc?pat de acest tip de experien??, dac? este s? fim sinceri, nu scap? nimeni, important este cum o sublimezi. În cazul de fa??, lectura ?i scrisul de dragul scrisului, al comunic?rii, reprezint? o bun? terapie interioar?, un exerci?iu al min?ii ?i un dialog cu sine însu?i, prin încercarea de punere în ordine a ideilor ?i a sentimentelor.
Titlul c?r?ii, Libertate cu zurg?l?i, tr?deaz?, de altfel, propensiunea moralizatoare a autorului. Asocierea celor doi termeni din titlu red? deopotriv? interesul autorului, ?i nu numai, pentru tema libert??ii, cât ?i riscul banaliz?rii acesteia atât timp cât libertatea în loc s? reprezinte un drum spre tine însu?i sau spre ceilal?i este redus? la un simplu termen propagandistic, f?r? con?inut.
David Ilina î?i scrie eseurile cu aten?ia ?i ironia observatorului moral. Morali?tii veritabili, de la Socrate pân? la Montaigne, Kierkegaard sau Sartre, utilizeaz? ironia aproape organic. În „medicina moral?” de sorginte filosofic?, un zâmbet valoreaz? mai mult decât o lacrim?.
Cele trei diviziuni ale c?r?ii ?i titlurile acestora – „Frumoas? este via?a la hipodrom la B?neasa”, „Cu adev?rul în pro?ap”, „R?u de gur?” – tr?deaz? destul de bine pista ironic?, de?i unele dintre eseuri, prin con?inut, redau probleme de filosofie politic? („Invita?ie la tangou”), teoria cunoa?terii („Ce ?tim”) sau metafizic? („Oameni ?i bagaje”).
În „Oameni ?i bagaje”, de exemplu, autorul porne?te de la pretextul c?l?toriei spa?iale pentru a ajunge, de fapt, la tema c?l?toriei existen?iale, legând-o în mod ironic de tema „bagajelor”: „Pornesc la drum luând în serios teza lui Jacques Attali: pentru om condi?ia de nomad e mai relevant? decât cea de sedentar. Nestatornicia omului, atât de hulit? de morali?ti, poate lua ?i forme pozitive, benefice. […] Indiferent c? e vorba de migra?ie, de expedi?ie r?zboinic?, de explorarea unor teritorii noi, de c?l?toria de pl?cere sau de banala navet? între cas? ?i locul de munc?, ceva anume e obligatoriu prezent în dotarea lui homo viator: bagajele”. Pretextul bagajelor îi ofer? lui David Ilina ocazia s? simuleze o fenomenologie a acestora ca s? ajung? în cele din urm? la o constatare cu iz existen?ial: „La modul general, bagajele sunt legate de ceva de care numai omul este capabil: plecarea în lume, fie ea voit? sau silit?. Plecarea ca op?iune personal? sau osând?, ca libertate sau blestem, n?scut? din dor de duc? sau… Ar fi multe de spus. Momentan, m? opresc aici. Îng?dui?i-mi s?-mi iau (provizoriu) catrafusele”.
