În urm? cu aproximativ zece ani, dac? nu mai mult, într-o emisiune despre Suedia, parc?, se vorbea despre continuitate ?i transformarea spiritului wikingilor în mentalitatea actual? a suedezilor Dac? wikingii de alt? dat? erau temu?i pentru cruzimea ?i spiritului lor r?zboinic, urma?ii lor, suedezii de azi, sunt oameni pa?nici, adep?i convin?i ai pacifismului. Concluzia era c? spiritul unui popor se poate modela, c? nu este un dat implacabil.
De altfel, preocuparea pentru identificarea unui spirit, eventual ancestral ?i în stare pur?, nu mai reprezint? ast?zi o tem? serioas? din punctul de vedere al ?tiin?elor sociale. Cu atât mai pu?in preocuparea pentru puritate etnic?. Ele sunt ni?te himere, ni?te construc?ii ideale. În locul acestor concepte, ast?zi se opereaz? cu ipoteze mai flexibile, care admit existen?a unei continuit??i, dar totodat? iau în discu?ie diferitele model?ri, transform?ri sau adapt?ri istorice ale etosului unei colectivit??i.
Din fericire, popoarele ?i culturile comunic? ?i se influen?eaz? între ele, p?strând în acela?i timp anumite constante stilistice. De aceea românul, rusul sau neam?ul se pot în?elege în foarte multe privin?e p?strând totodat? caracteristici stilistice specifice în comportamentul lor. Ast?zi, cercet?rile radicale de tip rasial radical sunt înlocuite cu cercet?ri de tip cultural, de antropologie a culturii. Bineîn?eles c? cercetarea se poate desf??ura la diferite niveluri, de la cele de suprafa??, precum sondajele de opinie, pân? la cele de adâncime, referitoare la anumite arhetipuri sau esen?e persistente.
Una dintre aceste abord?ri de adâncime a reprezentat-o la începutul secolului trecut filosofia culturii, domeniu care ast?zi tinde s? fie înlocuit de etnologie sau de antropologia cultural?. Oricum, încerc?rile de definire a spiritului românesc de genul celor întreprinse de Lucian Blaga în filosofia sa au înc? rezonan??, de?i din punct metodologic sunt înlocuite de abord?ri mai actuale, bazate pe teorii mai aplicate.
Un astfel de exemplu îl reprezint? lucrarea academicianului Alexandru Boboc, Form? ?i valoare în orizonturile filosofiei culturii, care aplic? metoda fenomenologic? la trei crea?ii exemplare ale spiritului românesc în spa?iul culturii: Miori?a, crea?ia eminescian? ?i opera lui Constantin Brâncu?i.
F?r? s? intru în detalii, acestea reprezint? model?ri distincte dar nu diferite ale aceluia?i spirit. Astfel, Miori?a red? expresia „metafizic?” a uneia din atitudinile fundamental umane, atitudinea în fa?a mor?ii. Ea reprezint?, spune profesorul Boboc, f?când apel la abordarea fenomenologic? a experien?ei religioase a lui Mircea Eliade, o regresie ontologic?, printr-un scenariu religios, la un nivel fundamental al existen?ei, specific unui model de via?? ?i unei prelucr?ri premoderne. Ea este, în plus, opera colectiv? prin excelen?? a etosului românesc, în m?sura în care autorul s?u nu este reprezentat de un singur individ.
În ceea ce prive?te crea?ia lui Eminescu, de?i redat? printr-un singur autor, ea reprezint? chintesen?a spiritului românesc în varianta modern? a individului solitar în calitate de geniu. De fapt, dincolo de individualitatea eminescian? concret?, avem de a face cu poeticitatea spiritului românesc în varianta modern? a Romantismului.
Crea?ia lui Brâncu?i, la rândul s?u, reprezint? expresia arhetipal?, a substratului de adâncime pe care se sprijin? ceea ce numim spirit românesc, trecând totu?i dincolo de acesta, prin adâncimea sa. Din aceast? perspectiv?, spune Alexandru Boboc, lucr?rile sale nu reprezint? obiectualiz?ri, ci orizonturi, „ele sunt arhetipuri care î?i anun?? doar continuarea […] C?ci Masa t?cerii este numai aparent o mas?… Poarta s?rutului – o poart?…”
Abordarea profesorului Alexandru Boboc, reputat germanist ?i specialist în istoria filosofiei contemporane, reprezint? o cale onest? ?i temeinic? de în?elegere a crea?iilor din spa?iul culturii române?ti în contextul crea?iilor spiritului uman universal, ?i nu separat de acesta.
