Zilele acestea, zile de ploaie de var?, în care norii ce se sp?rgeau subit f?ceau loc unor fante de lumin?, într-un ciudat joc de lumini ?i umbre, am privit spre un pâlc de blocuri. Esen?a lor era cenu?iul, ca ?i societatea, ca ?i democra?ia româneasc?.
Corectitudinea alegerilor
Apropiatele alegeri, fie cele locale, fie cele generale, reprezint? un test pentru verificarea democra?iei din România din cel pu?in câteva puncte de vedere: corectitudinea alegerilor, competen?a aleg?torilor, participarea ?i încrederea popula?iei cu drept de vot în politicieni, partidele politice ?i, în cele din urm?, însu?i mecanismul democra?iei.
Într-o societate, hai s?-i spunem „în tranzi?ie”, precum cea româneasc?, tenta?ia fraud?rii la diferite paliere tinde s? devin? o norm? informal?, a?a c? nu v?d de ce nu s-ar fi practicat pân? acum ?i în ceea ce prive?te alegerile politice democratice din ace?ti ultimi dou?zeci de ani. Personal, am mai multe b?nuieli, l?sând la o parte acuza?iile aduse când de un partid, când de altul în aceast? privin??. M?surile de precau?ie, aproape de stare excep?ional?, luate de Ministerul Administra?iei ?i Internelor prin campania de informare a popula?iei în leg?tur? cu consecin?ele fraudei în campania electoral?, respectiv pedeapsa cu închisoare, sunt binevenite, reprezentând totodat? o confirmare indirect? a realit??ii tenta?iei fraud?rii.
Cu toate acestea, cred c? alegerile din acest an vor fi cel pu?in mai bine monitorizate.
Cine ar trebui s? mearg? la vot
Nu pu?ini anali?ti ai fenomenului electoral prev?d o slab? participare a popula?iei la vot. Indiferen?a popula?iei, cel pu?in a aceleia educate ?i active, ar avea ca efect pervers determinarea alegerilor de c?tre votul aleg?torilor captivi, adic? influen?abili u?or fie prin mit? electoral?, fie prin manipulare afectiv?. Ne putem referi aici la segmentul s?rac al popula?iei, dependent de ajutoarele sociale date de stat prin intermediul prim?riilor, la pensionarii nostalgici, dar mai disciplina?i decât tinerii în îndeplinirea datoriilor civice, sau la cei s?raci cu duhul, dar seductibili prin de discursuri superdemagogice, precum cel al lui Dan Diaconescu & Compania.
Pentru a contracara o astfel de situa?ie, destule voci vorbesc fie de restric?ionarea accesului la vot în func?ie de criterii cenzitare, fie de stipularea particip?rii obligatorii la vot. Revenirea la votul cenzitar reprezint?, în opinia mea, o solu?ie simplist? prin radicalismul s?u, în fond, un altfel de nostalgie nu mai pu?in utopic? ?i periculoas? decât comunismul. Mai bine decât s? ne gândim la solu?ii exclusiviste, care oricând se pot transforma în focare de frustrare ?i de violen?? social?, mai bine am vedea cum este posibil? „elevarea” unui num?r cât mai mare de persoane la condi?ia de aleg?tor relativ responsabil. Este, de altfel, mult mai ra?ional, de?i mai costisitor în ceea ce prive?te energiile, s? consider?m c? dintr-un s?rac se poate face un cet??ean cu un trai decent ?i demnitate civic?, iar dintr-un needucat o persoan? relativ alfabetizat? politic. Cu alte cuvinte, unii oamenii nu sunt nici s?raci, nici pro?ti nativi, precum este valabil? ?i reciproca. A?adar, principala meteahn? a acestor concep?ii este c? merge pe solu?ii exclusiviste într-o lume ?i într-un timp când se prefer? c?ile inclusive. În plus, pe lâng? faptul c? nu au aderen?? la public, destui dintre cei care clameaz? astfel de „solu?ii” ar fi fost ei în?i?i exclu?i din start. L?sând la o parte, cel pu?in în ceea ce prive?te censul, c? nu to?i avem o descenden?? „aristocratic?”, adic? nu suntem patroni sau fii de patroni, de vreme ce în România nu se mai poate vorbi la propriu de boieri, de nobili sau de ceva asem?n?tor.
În ceea ce prive?te obligativitatea particip?rii la vot, aceasta ar fi mai ra?ional? în m?sura în care i-ar obliga pe cei cu discern?mânt civic, dar scârbi?i de politic?, s? aib? o op?iune, nel?sând astfel ca situa?ia s? fie tran?at? de segmente labile de aleg?tori. Paradoxul este îns? c? democra?ia nu se practic? prin constrângere, ci prin libertate.
Pauperizarea democra?iei române?ti
Nu cred c? exist? popula?ii sau popoare proaste, ci doar îndoctrinate sau prostite. Demnitatea de cet??ean ?i de aleg?tor competent într-o democra?ie func?ional? este aproape direct propor?ional? cu gradul de acces la condi?ii decente de via??. Pentru asta nu trebuie s? fii nici de dreapta, nici de stânga. A? spune ceva chiar aproape trivial prin simplitatea sa: democra?ia este ?i o chestie de ergonomie. Am citit în acest sens ce m?suri au luat nem?ii în zonele lor miniere, poluate cândva atât fizic cât ?i moral, caracterizate de vulgaritate, alcoolism, violen??. Al?turi de m?surile concrete de ecologie, au aplicat ?i un fel de m?suri de ecologizare moral?, în m?sura în care în mod constant au pus în spa?iile publice fragmente de muzic? clasic?. Cine merge azi în Germania, de exemplu, va fi uimit de pâlcurile de p?dure de pe lâng? autostr?zi sau de la intrarea în ora?e, precum ?i de faptul c? pe nici un post de radio nu auzi muzic? violent? sau vulgar?.
Ideea nu este nou?, mi-a venit în minte cu ani în urm? în timp ce c?l?toream cu autobuzele jegoase, în care se mânca semin?e ?i se înjura sau când prin Pite?ti haiduceau maxi-taxiurile nu ?tiu c?rui viceprimar sau politician. Mi-am dat seama atunci cât de mult ?i-au b?tut unii joc de popula?ia acestei ??ri, pe care deliberat un ?inut-o într-o stare de pauperizare pentru a o manipula ?i a se men?ine astfel la putere cât mai mult. Ironia a f?cut ca s? fie alunga?i de la putere ?i înlocui?i, din p?cate, de al?ii, dac? nu aceia?i, dar travesti?i, atunci de al?ii nu mai buni decât ei. În ceea ce prive?te „schimbarea”, dar nu transformarea, clasei politice, îmi aduc aminte replica dintr-un film documentar, a unui pu?ti dintr-un cartier r?u famat englezesc, implicat în violen?ele pentru controlul unei str?zi: „L-am b?tut ?i apoi i-am luat eu droga?ii!”.
Cam asta-i treaba ?i cu democra?ia româneasc?. Nu, nu trebuie nici vot cenzitar, nici vot obligatoriu, ci mai multe condi?ii ergonomice ?i de civiliza?ie pentru popula?ia acestei ??ri. În starea de mizerie nu poate înflori nici o form? de civism, ci o alt? mizerie – una politic?!
