Digitalizarea nu a pus capăt furtului din România. La Muzeul Național Peleș, o schemă de fraudare a banilor publici, dezvăluită încă din 2024, pare să se fi adaptat tehnologiei. Biletele de hârtie au dispărut, dar au apărut codurile QR fotografiate la intrare, trimise pe WhatsApp și revândute turiștilor. Dezvăluirea aparține ziarului Libertatea.
România pare să confirme încă o dată o regulă tristă: atunci când se schimbă sistemul, nu dispar neapărat și cei care au găsit metode să-l păcălească.
La Muzeul Național Peleș, după ce vechiul sistem de vânzare a biletelor a fost înlocuit cu unul electronic, presupusa fraudă nu ar fi dispărut. Potrivit unei investigații publicate de Libertatea, rețeaua care ar fi obținut bani ilegal din vânzarea biletelor s-ar fi adaptat rapid noii tehnologii.
Dacă înainte erau recirculate și revândute bilete fizice, acum ar fi suficiente un telefon mobil, o fotografie și un cod QR.
Cum funcționează noua schemă
Potrivit surselor citate de Libertatea, mecanismul exploatează tocmai sistemul electronic de acces.
Un turist cumpără legal un bilet pentru Peleș și primește pe telefon un cod QR unic. În mod normal, codul trebuie scanat la intrare, iar după validare nu mai poate fi folosit.
Problema apare atunci când biletul nu este scanat, deși turistului i se permite accesul.
Conform investigației, în anumite situații operatorul de la intrare ar fotografia codul QR de pe telefonul turistului, după care imaginea ar fi transmisă unui complice printr-o aplicație de mesagerie, precum WhatsApp.
Biletul rămâne astfel activ în sistem.
Ulterior, fotografia codului poate fi vândută unui alt turist care nu a mai găsit bilete disponibile pe platforma oficială.
Rezultatul este simplu: un singur bilet poate permite accesul a două persoane, în timp ce banii încasați pentru a doua intrare ajung, potrivit acuzațiilor, în buzunarele celor implicați.
Libertatea relatează că a intrat în posesia unei capturi de ecran care ar surprinde o astfel de conversație. În mesajele prezentate de publicație apare inclusiv formularea: „Ai 4 bilete aici. Vinde-le”, urmată de explicația că biletele fuseseră fotografiate, dar nu fuseseră scanate.
400 de lei din patru coduri QR
Unul dintre exemplele prezentate de Libertatea este cel al unui grup de patru persoane.
Potrivit informațiilor din investigație, turiștii ar fi fost lăsați să intre fără ca biletele să fie efectiv scanate. Codurile QR au rămas, prin urmare, valabile în sistem.
Cele patru bilete ar fi avut o valoare totală de 400 de lei, iar fotografiile codurilor ar fi fost transmise ulterior pentru a fi vândute altor turiști.
Este exact genul de situație în care tehnologia, în loc să elimine frauda, poate deveni instrumentul prin care aceasta este făcută mai rapid și mai greu de observat.
Până și biletele gratuite pentru copii ar fi intrat în schemă
Investigația Libertatea relatează și o situație și mai absurdă.
Copiii cu vârsta de până la 7 ani beneficiază de acces gratuit, însă primesc un cod QR care trebuie scanat la intrare.
Potrivit articolului, au existat cazuri în care persoane adulte ar fi fost convinse să cumpere coduri QR generate pentru bilete gratuite, plătind intermediarului prețul unui bilet normal.
Un turist ar fi observat că biletul primit avea valoarea zero și a sesizat conducerea muzeului. Cazul a fost ulterior transmis Poliției.
Libertatea afirmă că reprezentanții muzeului au reclamat practica, însă sesizarea ar fi vizat un prejudiciu de imagine, nu unul material.
De ce există piață pentru astfel de bilete?
Un element important este limita impusă de muzeu.
Potrivit informațiilor prezentate în articol, accesul este limitat la maximum 2.000 de vizitatori pe zi, distribuiți pe intervale orare.
În perioadele aglomerate, în special în weekend, biletele disponibile se epuizează rapid.
Aici apare oportunitatea pentru intermediari.
Turiștii care au venit până la Sinaia și nu mai găsesc bilete oficiale sunt o țintă perfectă pentru cei care le promit acces „pe loc”.
În schimbul unor bani cash, aceștia ar primi pe telefon o fotografie cu un cod QR încă valabil.
Iar ceea ce pentru turist pare o soluție salvatoare poate fi, de fapt, o verigă dintr-o schemă frauduloasă.
Furtul s-a mutat din casa de bilete în telefon
Cazul de la Peleș spune ceva mai mult decât povestea unei presupuse fraude într-o instituție.
Spune ceva despre România anului 2026.
Sistemele se digitalizează. Casele de bilete dispar. Apar automate, aplicații, coduri QR și turnicheți electronici. Pe hârtie, toate acestea ar trebui să reducă drastic posibilitatea de fraudă.
Numai că tehnologia nu poate elimina componenta umană.
Dacă persoana care controlează accesul poate decide dacă un cod este sau nu scanat, dacă poate fotografia un bilet și dacă informația poate fi transmisă instantaneu unui complice, atunci hoția nu dispare.
Se modernizează.
În urmă cu câțiva ani puteai fura un bilet și să-l vinzi din nou. Astăzi poți face același lucru cu o fotografie.
Diferența este că acum nu mai ai nevoie de hârtie, casă de bilete sau buzunare pline cu tichete.
Ai nevoie de un telefon.
Două dosare penale, potrivit investigației
Problemele de la Peleș nu sunt însă noi.
Libertatea amintește că încă din 2024 a dezvăluit existența unei rețele din interiorul Muzeului Național Peleș care ar fi fraudat încasările prin recircularea și revânzarea biletelor.
În urma dezvăluirilor au fost declanșate verificări ale Corpului de Control al Ministerului Culturii și două dosare penale.
Unul este instrumentat de Serviciul de Investigare a Criminalității Economice din cadrul IPJ Prahova și vizează, potrivit publicației, infracțiuni precum evaziune fiscală, delapidare și gestiune frauduloasă.
Cel de-al doilea se află la DNA și vizează posibile fapte de corupție, inclusiv luare și dare de mită sau abuz în serviciu.
Investigația susține că anchetele, inițial concentrate asupra faptelor din perioada în care erau utilizate bilete fizice, urmăresc acum și presupusul mecanism bazat pe coduri QR.
Cine gestionează acum biletele
Începând din decembrie 2025, accesul la Peleș se realizează oficial prin bilete cumpărate online sau prin stații automatizate.
Serviciile de ticketing și turnicheții sunt operați, potrivit Libertatea, de societatea Royal Tickets SRL, după externalizarea accesului.
Muzeul afișează totodată un avertisment prin care precizează că nu este responsabil pentru vânzarea biletelor online și prin stațiile SelfPay.
Libertatea afirmă că nu a putut identifica în SICAP un contract direct între Muzeul Național Peleș și Royal Tickets SRL și că a solicitat companiei explicații privind relația contractuală cu muzeul.
Și atunci, ce se mai fură în România?
Poate că aceasta este, de fapt, întrebarea care rămâne după această poveste.
Se fură bani.
Se fură combustibil.
Se fură materiale din instituții și de pe șantiere.
Se fură produse din magazine.
Se fură din fonduri publice, atunci când sistemele de control sunt slabe.
Iar acum, după cum arată cazul prezentat de Libertatea, se pot „fura” chiar și intrări la muzeu.
Nu prin forțarea unei uși și nici prin spargerea unei case de bilete.
Ci printr-o fotografie făcută cu telefonul.
Este poate cea mai românească lecție a digitalizării: am schimbat biletele de hârtie cu coduri QR, dar dacă omul din spatele turnichetului este dispus să închidă ochii, hoția își schimbă doar formatul.
De data aceasta, însă, nu mai încape în buzunar.
Încape într-un telefon.
