România urcă pe locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de porumb, depășind Franța, țara care a dominat ani la rând această piață. Potrivit estimărilor Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA), fermierii români ar putea recolta peste 7,8 milioane de tone în 2026. Performanța vine însă într-un context îngrijorător: Europa se confruntă cu cea mai mică producție de porumb din ultimele trei decenii, după ce seceta a afectat grav culturile din mai multe state.
România urcă pe podiumul european. Polonia rămâne lider
Estimările pentru anul comercial 2026 indică o schimbare importantă în clasamentul celor mai mari producători de porumb din Uniunea Europeană.
Polonia ar urma să ocupe prima poziție, cu aproximativ 9 milioane de tone, în timp ce România urcă pe locul secund, cu o producție estimată la peste 7,8 milioane de tone.
Franța, liderul tradițional al pieței europene, coboară pe poziția a treia, cu aproximativ 7 milioane de tone.
Schimbarea este cu atât mai importantă cu cât, în 2025, Franța obținuse 13,6 milioane de tone de porumb, aproape dublu față de producția estimată pentru acest an.
România recoltase anul trecut peste 6,8 milioane de tone, potrivit Institutului Național de Statistică, situându-se atunci pe locul al treilea în Uniunea Europeană.
Dacă estimările actuale se confirmă, producția românească ar înregistra o creștere de aproximativ un milion de tone față de anul precedent.
Dezastru agricol în Franța. Cea mai slabă recoltă din ultimii 50 de ani
Principala explicație pentru schimbarea clasamentului este seceta severă care a afectat agricultura franceză.
USDA estimează că Franța va produce numai 7 milioane de tone de porumb, cu 1,5 milioane de tone mai puțin decât anticipa în prognoza precedentă.
Suprafața recoltată este evaluată la aproximativ 1,2 milioane de hectare, cel mai redus nivel din ultimii 58 de ani.
În aceste condiții, Franța ar putea înregistra cea mai mică producție de porumb din ultima jumătate de secol.
Specialiștii USDA arată că România și Polonia au beneficiat de condiții meteorologice mai favorabile decât cele înregistrate în Franța, ceea ce explică inversarea pozițiilor în clasamentul european.
Europa, în fața celei mai mici recolte din 1994/1995
La nivelul întregii Uniuni Europene, situația este și mai îngrijorătoare.
Producția totală de porumb este estimată la numai 48 de milioane de tone, cel mai scăzut nivel consemnat după anul comercial 1994/1995.
Comparativ cu prognozele și rezultatele anterioare, cifrele indică o deteriorare semnificativă:
- 5% sub estimarea USDA din luna precedentă;
- 16% sub producția anului trecut;
- 21% sub media ultimilor cinci ani.
Suprafața recoltată la nivel european ar urma să fie de numai 7,4 milioane de hectare, în scădere cu 10% față de 2025.
Și randamentul mediu este afectat, fiind estimat la 6,52 tone pe hectar, cu 7% sub media ultimilor cinci ani.
Comparația istorică trebuie însă privită în contextul extinderii Uniunii Europene, care în anul comercial 1994/1995 avea considerabil mai puține state membre decât în prezent.
Ungaria, lovită puternic de secetă
Printre statele cele mai afectate se numără și Ungaria, unde producția de porumb ar putea coborî la numai 2,1 milioane de tone.
Potrivit USDA, aceasta ar fi cea mai mică recoltă înregistrată în statisticile disponibile pentru Ungaria, care încep din anul 1960.
Suprafața recoltată, estimată la aproximativ 600.000 de hectare, ar reprezenta de asemenea un minim istoric.
Datele confirmă impactul major al condițiilor meteorologice asupra agriculturii din Europa Centrală și de Est, o regiune în care porumbul reprezintă una dintre cele mai importante culturi.
Ce înseamnă această schimbare pentru agricultura românească?
Urcarea României pe locul al doilea în clasamentul european reprezintă o evoluție importantă, însă nu trebuie confundată cu o creștere spectaculoasă a producției interne.
Avansul în clasament este determinat atât de rezultatele mai bune ale fermierilor români, cât și de scăderile severe înregistrate de competitori, în special de Franța.
În același timp, diminuarea producției europene ar putea influența piața cerealelor, fluxurile comerciale și prețurile, în funcție de cererea internațională și de disponibilitatea porumbului din alte regiuni ale lumii.
Pentru fermierii români, un volum mai mare al recoltei nu garantează automat și profituri mai ridicate. Costurile de producție, transportul, depozitarea și prețurile de valorificare rămân factori decisivi.
România are astfel șansa de a-și consolida poziția pe piața europeană a porumbului, însă adevărata provocare rămâne transformarea potențialului agricol în competitivitate și profitabilitate pe termen lung.
