În timp ce Consiliul Județean Argeș risipește resurse consistente pe evenimente cu impact mediatic imediat – festivaluri de rock sau activități moderne precum kendama și robotică – unul dintre cele mai valoroase simboluri identitare ale județului, Călușul argeșean, recunoscut la nivel mondial și inclus în patrimoniul imaterial UNESCO, este abandonat într-o zonă gri a indiferenței administrative.
Situația a fost scoasă la lumină de Elena Iagăr, consilier județean și președinte al Comisiei Cultură Educație, Tineret și Sport, care a formulat o solicitare oficială în baza Legii nr. 544/2001. Demersul său, parte a unei inițiative clare de prezervare a tradițiilor locale, a vizat întrebări elementare pentru orice administrație responsabilă: câte cete de călușari mai există, ce bani sunt alocați concret pentru conservarea tradiției în 2025–2026, ce parteneriate există și ce sprijin real ajunge la comunități.
Răspunsul Consiliului Județean Argeș nu a fost doar dezamăgitor – a fost o demonstrație de dispreț administrativ. După ce și-a prelungit termenul legal, instituția a livrat un răspuns gol, evaziv, în care pasează responsabilitatea către instituții subordonate. Cu alte cuvinte, conducerea CJ Argeș admite, implicit, că nu știe și nici nu pare interesată să știe ce se întâmplă cu propriul patrimoniu cultural de importanță mondială.
Această poziție nu este doar inacceptabilă – este simptomul unei administrații care funcționează fără viziune, fără priorități reale și fără respect pentru identitatea locală. A pretinde că nu deții date centralizate despre Căluș în anul 2026 nu mai este o scuză birocratică, ci o formă clară de incompetență sau de evitare deliberată a responsabilității.
Ipocrizia devine evidentă când analizăm modul în care aceeași instituție acționează în alte cazuri. Pentru Festivalul Rock Archangels sau inițiativele din „Rădăcini Argeșene”, Consiliul Județean găsește instant atribuții, bugete, mecanisme de promovare și își asumă fără ezitare rolul principal. Pentru Căluș – simbol UNESCO și unul dintre puținele branduri culturale autentice ale Argeșului – instituția ridică din umeri și invocă lipsa competențelor.
Nu vorbim despre o simplă neglijență, ci despre un dublu standard evident: bani, implicare și vizibilitate pentru proiecte de imagine, zero strategie și zero asumare pentru patrimoniul tradițional.
În teren, consecințele sunt dramatice. Cetele de călușari supraviețuiesc din improvizații, din sacrificii personale și din sprijin sporadic, în timp ce administrația județeană se spală pe mâini. Într-un județ care ar trebui să-și protejeze patrimoniul UNESCO, călușarii ajung să caute sprijin pentru lucruri de bază – costume, opinci, transport.
Această ruptură între discursul festivist și realitatea din teren arată clar că tradiția este folosită doar ca decor ocazional pentru imagine publică, nu ca prioritate strategică.
Lipsa datelor oficiale nu este o întâmplare. Este fie rezultatul unei nepăsări cronice, fie o încercare convenabilă de a ascunde subfinanțarea și lipsa totală de politici publice coerente în domeniul culturii tradiționale.
Călușul nu este un detaliu folcloric minor. Este un simbol identitar, un element de patrimoniu universal și un capital cultural pe care alte județe l-ar transforma într-o prioritate absolută. În Argeș, însă, este tratat ca o povară administrativă incomodă.
În acest context, demersul Elenei Iagăr devine nu doar legitim, ci necesar. Solicitarea de transparență și intenția de a aduce în fața Comisiei de Cultură instituțiile responsabile reprezintă un test real pentru o administrație care, până acum, a preferat să evite răspunsurile.
Până când Consiliul Județean Argeș va înțelege că patrimoniul nu este opțional și că responsabilitatea nu poate fi delegată la nesfârșit, rămâne o concluzie dură: între rock, PR și tradiție, administrația actuală a ales deja – iar Călușul a pierdut.
Iar această alegere spune totul despre nivelul de respect pe care conducerea județului îl are față de propriile rădăcini.
