Combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive este reglementată în România prin Legea nr. 194/2011. Deşi este relativ nouă, această lege nu are efectele scontate, din momentul aplicării sale şi până acum constatându-se diversificarea şi creşterea volumului tranzacţiilor unor asemenea substituţi, comercializându-se peste 1000 de tipuri ale acestor substanţe, în timp ce la nivel naţional sunt interzise numai câteva zeci dintre acestea.
Din datele statistice oficiale reiese că în ultimii 3 ani în ţara noastră s-a înregistrat cea mai mare creştere a consumului de droguri, indicele urcând de la 1.7% la 4.3% în rândul populaţiei autohtone. Astfel, numai în anul 2012 au fost înregistraţi în evidenţe peste 600.000 de consumatori, numărul real fiind însă cu mult mai mare, preponderent adolescenţi şi tineri sub 25 de ani.
Consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP), denumite deseori şi „droguri legale sau plante etnobotanice”, reprezintă o problemă pentru secţiile medicale de primiri urgenţă din majoritatea judeţelor, în 51,4% dintre cazurile de urgenţă fiind raportat un astfel de consum conform raportului anual prezentat la 15 noiembrie 2012 de Agenţia Naţională Antidrog (ANA).
Deşi sancţiunile prevăzute pentru persoanele care desfăşoară diferite operaţiuni cu substituţii ce au efecte psihoactive sunt relativ aspre, iar autorităţile competente au luat unele măsuri care limitează distribuirea acestora prin unităţile comerciale “la stradă”, au proliferat totuşi tranzacţiile prin intermediul mijloacelor electronice (Internet) şi orice alte modalităţi bazate pe marketing direct sau reţele de vânzări piramidale, traficanţii ocolind procedurile de autorizare a substanţelor noi, impuse de către Agenţia Naţională Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Această eficienţă redusă a reglementărilor adoptate poate fi explicată în principal prin faptul că organismele implicate în aplicarea lor nu acţionează corespunzător, activităţile lor fiind sporadice şi, de multe ori, formale, iar legea nu impune obligaţii stricte şi, mai ales, sancţiuni în sarcina acestora, în cazul manifestării de atitudini pasive ori a realizării îndatoririlor de serviciu în mod necorespunzător.
Îndreptarea acestei stări de fapt este posibilă prin modificarea Legii nr. 194/2011, în sensul responsabilizării organelor competente (Autoritatea Naţională Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Ministerul Sănătăţii – prin reprezentanţii desemnaţi).
În acest sens, am depus alături de colegul meu, deputatul PDL de Vâlcea Romeo Rădulescu şi de alţi parlamentari care împărtăşesc punctul nostru de vedere, un amendament legislativ, care a fost adresat Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor.
Vă voi ţine la curent cu dezbaterile parlamentare ce vor avea loc pe marginea acestei propuneri legislative, cu speranţa că mass-media va îmbrăţişa şi populariza corespunzător nevoia de a forma în România un tineret neconsumator de droguri, oricare ar fi natura acestora.
Cabinet parlamentar – deputat Cătălin Teodorescu
