Mihail Soare
Un titlu de melodie a „Paraziţilor”, iar guşterii ştiu de ce. E drept, ei mai au şi altele: „Dă-te-n gâtu’ mă-tii”, „Arde”, „Fără resentimente” sau „Cui îi pasă”. Cred că şi „Drumuri fictive” ar suna într-un fel anume în aceste vremuri naşpa, ca să nu le spun „de cacao”… M-am oprit la „Dac-aş fi pentru-o zi preşedinte”, atât din punct de vedere politic cât şi „istoric” (sic!) şi care, cred, nu-ş de ce, îi place interimarului la nebunie. „Am greşit o singură dată-n viaţă de şapte ori”, zic băieţii de la „Paraziţii”… Din ‘47-ncoace, aş completa eu, vorbind, dac-ar fi să fie (aşa cum o face de când se ştie Ion Iliescu, iar mai nou ginerele lui Ilie Sârbu), în numele poporului român. Am trăit cum se cuvine, cu o acută durere-n cot (nicio treabă cu poezia mea care-i plăcea atât de mult domnului Mircea Micu), ziua de 29 iulie a.c. aşteptând ca în urma avizelor psihologice date ca lui Piedone la obţinerea permiselor pentru TAB-uri, triciclete, OZN-uri sau caricioplane, nebunii de la Tigveni, Socola sau de aiurea să-mi hotărască soarta alături de violatorii, tâlharii, cămătarii şi hoţii din toate mititicile şi pripoanele patriei, fie ei şi condamnaţi definitiv, susţinuţi frenetic de proptitorii de ştampile-n botul „turiştilor” din staţiunile Coloneşti, Galicea, Giubega, Gostavăţu, Oporelu, Vârtoape ori Şopârliţa. De la bulău, de acolo unde a fost depozitat temporar după o sinucidere amintind de o celebră fază văzută pe youtube a unui genial hamster actor (căutaţi, vă rog, „adorable hamster gets shot and pretends to be dead”!), bănuiesc că Adrian Năstase a distribuit la greu pe „Feisbuci” mesaje mobilizatoare tovarăşilor săi de afară şi nu numai.
Tot pe 29, aproape de miezul nopţii, interimarul i-ar fi luat la rost pe dregătorii Dragnea, Oprişan, Stănescu sau Duicu, interesându-se de numărul suspuşilor care ar fi lăsat la o parte petrecerile ca sa meargă la vot. Gătiţi în caftane văcsuite-n roşu cu boieli aduse de la Moscova prin 1949 de însuşi Nea Nelu, aceştia ar fi răspuns în cor : „Căcărău, Măria Ta!”
