La începutul anului țigările s-au scumpit, în medie cu 4%, o dată cu majorarea accizelor, iar următorul val de scumpiri vine mai devreme decât era prognozat.
Guvernul a decis sa decaleze scumpirile la țigarete și alcool cu trei luni mai devreme, astfel majorările vor fi aplicate în fiecare an de la 1 aprilie și nu de la 1 iulie, cum a fost până acum.
Procedura poate fi menținută până în 2017 inclusiv.
Iani Popa, preşedinte PNL Argeş şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean
Faptul că procurorii de la DNA continuă cu anchetele în urma celor petrecute la referendumului din 29 iulie a stârnit un val de supărări în rândul politicienilor USL. Este şi cazul lui Iani Popa, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, care consideră că DNA-ul ar trebui să ia în calcul şi faptul că politicienii din cealaltă tabără nu au făcut altceva decât să defăimeze ţara pe plan european, deşi aceştia doar au prezentat situaţia politică actuală liderilor Uniunii Europene. „Monica Macovei şi acoliţii săi au denigrat ţara noastră în Parlamentul European. Ar trebui să se facă anchete şi pe tema aceasta”, a susţinut Popa.
„În timp ce PD-ul încearcă numai să defăimeze ţara pe plan european, USL-ul se concentrează pe cât mai buna guvernare ţării, încercând să repare nedreptăţile făcute de guvernul Boc”, afirmă Popa, printre măsurile luate de guvernul Ponta enumerându-se reîntregirea salariilor, restituirea sumelor de bani reţinuţi din pensii şi reducerea TVA-ului.
Sunt unul dintre românii derutaţi în ceea ce priveşte opţiunea pentru una sau alta din cele două părţi aflate în conflict pentru dominaţia ţării: Traian Băsescu şi camarila sa, pe de o parte, şi USL şi clientela sa, pe de altă parte. Ceea ce ştiu, din păcate, este că, şi într-un caz şi în altul, noi, simplii muritori, neînregimentaţi în niciuna din cele două găşti, vom avea de pierdut în continuare. Practic, la ora actuală, raţional nu este să socotim cât de mult vom avea de câştigat, ci cât de puţin vom avea de pierdut în cazul în care vom prefera una sau alta din aceste forţe beligerante. Dincolo de noi, în cele două tabere, interesele sunt mari: se va câştiga enorm sau se va pierde. Acesta este şi motivul disperării cu care se luptă între ei. Nu pentru noi, ci pentru ei.
Deşi am fost şi sunt neconvins de meritul vreuneia din părţi, am participat la referendum votând pentru demiterea lui Traian Băsescu. Între altele, balanţa a fost înclinată în această parte de vehemenţa, tupeul mistificării şi de incapacitatea de căinţă pentru răul făcut românilor de trupa patronată de către Traian Băsescu, de la promisiunile neonorate cu neobrăzare, până la măsurile arbitrare, radicale şi, cel mai important!, ineficiente luate de fosta guvernare.
Am urmărit marţi seara, la o televiziune partizană, alegaţiile mistificatoare ale unui intelectual controversat, Gabriel Liiceanu. Cu voce mieroasă şi cu o figură afectată, filosoful Liiceanu, un susţinător interesat al iubitorului de „tinichigii” Traian Băsescu, a pus practic într-o paranteză dispreţuitoare pe cei în jur de 7 milioane de participanţi la referendum, considerând că aceştia au fost înrăiţi şi „mânaţi” acolo de către voinţe exterioare lor. Conform logicii tendenţioase şi strâmbe a vorbitorului amintit, această înrăire nu se datorează abuzurilor, opulenţei şi obrăzniciei fostei guvernări, ci doar unei „comunicări” deficitare a acesteia. Mai multă obrăznicie şi cinism din partea unei persoane autoproclamate lider moral şi raţional nici nu se putea. Ar fi mai multe de spus despre „onestitatea” acestui moralist agresiv, făţarnic şi oportunist. Mă mulţumesc să amintesc doar lecţia usturătoare pe care a primit-o Liiceanu de la Herta Muller, deţinătoare a Premiului Nobel pentru literatură, atunci când ipocrit se văita ca a fost o victimă neputincioasă a regimului comunist şi a întrebat-o retoric pe scriitoarea dizidentă ce putea să facă o persoană simplă ca el. „Să vă enervaţi, domnule Liicenau, să vă enervaţi. Eu m-am enervat. Asta puteaţi să faceţi şi dumneavoastră!”.
Mihail Soare
Un titlu de melodie a „Paraziţilor”, iar guşterii ştiu de ce. E drept, ei mai au şi altele: „Dă-te-n gâtu’ mă-tii”, „Arde”, „Fără resentimente” sau „Cui îi pasă”. Cred că şi „Drumuri fictive” ar suna într-un fel anume în aceste vremuri naşpa, ca să nu le spun „de cacao”… M-am oprit la „Dac-aş fi pentru-o zi preşedinte”, atât din punct de vedere politic cât şi „istoric” (sic!) şi care, cred, nu-ş de ce, îi place interimarului la nebunie. „Am greşit o singură dată-n viaţă de şapte ori”, zic băieţii de la „Paraziţii”… Din ‘47-ncoace, aş completa eu, vorbind, dac-ar fi să fie (aşa cum o face de când se ştie Ion Iliescu, iar mai nou ginerele lui Ilie Sârbu), în numele poporului român. Am trăit cum se cuvine, cu o acută durere-n cot (nicio treabă cu poezia mea care-i plăcea atât de mult domnului Mircea Micu), ziua de 29 iulie a.c. aşteptând ca în urma avizelor psihologice date ca lui Piedone la obţinerea permiselor pentru TAB-uri, triciclete, OZN-uri sau caricioplane, nebunii de la Tigveni, Socola sau de aiurea să-mi hotărască soarta alături de violatorii, tâlharii, cămătarii şi hoţii din toate mititicile şi pripoanele patriei, fie ei şi condamnaţi definitiv, susţinuţi frenetic de proptitorii de ştampile-n botul „turiştilor” din staţiunile Coloneşti, Galicea, Giubega, Gostavăţu, Oporelu, Vârtoape ori Şopârliţa. De la bulău, de acolo unde a fost depozitat temporar după o sinucidere amintind de o celebră fază văzută pe youtube a unui genial hamster actor (căutaţi, vă rog, „adorable hamster gets shot and pretends to be dead”!), bănuiesc că Adrian Năstase a distribuit la greu pe „Feisbuci” mesaje mobilizatoare tovarăşilor săi de afară şi nu numai.
Tot pe 29, aproape de miezul nopţii, interimarul i-ar fi luat la rost pe dregătorii Dragnea, Oprişan, Stănescu sau Duicu, interesându-se de numărul suspuşilor care ar fi lăsat la o parte petrecerile ca sa meargă la vot. Gătiţi în caftane văcsuite-n roşu cu boieli aduse de la Moscova prin 1949 de însuşi Nea Nelu, aceştia ar fi răspuns în cor : „Căcărău, Măria Ta!”
Caricatura de Mihai Matei pentru ARGESEANUL.COM
Ioana Diaconu
Ca orice om care se respectă, are o opţiune politică şi nu ascultă nici ordinele, nici sfaturile şi nici îndrumările nimănui… m-am dus la referendum. Am spus-o de foarte multe ori, deşi poate se aude aiurea: în România trebuie reintrodus votul obligatoriu, măcar pentru un timp. Niciun partid nu şi-a asumat asta! Această alegere ar rezolva multe: şi mita electorală şi turismul de campanie, plus că am putea înţelege ce naiba vor, de fapt, românii, dar toţi, nu doar ăia care sunt scoşi cu forţa din case sau puţinii care mai au măcar un minim spirit civic. Şi obligatoriu să fie şi pentru noi, cei încă în viaţă! De asemenea, am mai spus că acela care nu votează nu poate avea o părere. Poate crede ce vrea, dar nu are dreptul să se exprime. Să-şi ţină pentru el impresiile, asta dacă tot a preferat canapeaua!
În ziua votului mama mea a fost oprită de un prieten de familie, un om pe care, de altfel, îl simpatizez şi stimez, care a îndrăznit să o interpeleze: „Bine, măi Marta, ce fel de copii aţi crescut… şi tu şi Petrică?” (Menţionez că este vorba despre domnul Petre Popa, tatăl fostului senator PD Dan Gabriel Popa, familie cu care am avut o strânsă relaţie de prietenie. Eu şi Gabi am crescut împreună, doar că el… mai repede! Cât timp am lucrat în presa din Argeş nu i-am luat lui Gabi nici măcar un interviu, exact pentru a nu mă folosi de vechile cunoştinţe! Nici în particular n-am îndrăznit să-l întreb: „Bine, măi Gabi, cum ai ajuns pedelist?” Consider că opţiunea politică a fiecăruia trebuie respectată, chiar dacă ideile interlocutorilor nu coincid. Nici măcar o strânsă relaţie de prietenie nu poate permite un asemenea amestec brutal în preferinţa politică a cuiva). Asta înseamnă democraţie şi eu am învăţat acest lucru la el acasă, în Grecia.
„Fata ta, de acolo, din Grecia, îl susţine pe Băsescu. Să stea cât vrea, dar să nu mai scrie în singura revistă a ăstora de pe-aici. Noi ne chinuim să-l dăm jos, iar copiii voştri îl susţin. Ce fel de educaţie aţi dat copiilor voştri?!”
Stimate domn X, aş vrea să vă liniştesc. Şi eu şi Gabriel Popa suntem foarte bine educaţi, mai ales că am continuat o relaţie civilizată, deşi Gabriel Popa este PDL, îl susţine pe Băsescu, în timp ce eu nu sunt şi nu l-am susţinut vreodată. În schimb, eu şi fostul senator PDL avem altceva comun: suntem oameni de dreapta şi nu iubim PSD-ul. Acest fapt, în Argeş, este de neconceput! Asta e problema, de fapt! Este vorba despre partidul unic, partidul-stat, ciuma roşie, aşa cum am numit-o într-un articol. În Argeş n-am avut o clipă de linişte: să nu fii pesedist e grav, dar să nu fii nici pedelist, atunci e chiar jalnic! Mintea umană se opreşte aici. E ori, ori. De ce?
Stimate domn X, v-aţi gândit vreodată că aş putea fi liberală? Chiar una pur-sânge, care n-a acceptat vreodată alianţa USL? Un fel de taliban al liberalismului, care nici chiar de dragul schimbării politice n-a putut accepta unirea dintre stânga şi dreapta? V-a trecut prin cap că aş putea fi un fan al lui Vadim, Becali sau Dan Diaconescu în direct? Cu alte cuvinte că există viaţă şi în afară de PSD? Că dacă nu eşti pesedist nu eşti automat nici duşman de clasă, nici iubitor al lui Băsescu? Ştiu că e greu de priceput, dar vă propun acest exerciţiu. E un pas spre democraţie, dar spre cea adevărată, nu cea practicată în judeţul roşu.
Îi rog, pe această cale, pe domnii Pendiuc şi Cerbureanu, să mă şteargă de pe listele electorale permanente, pentru că votez aici, pe liste suplimentare, asta pentru că tot e ţara în fierbere. Şi îi informez că nu au nevoie de adeverinţe că am încă cetăţenie română. Atât timp cât orice muritor are carte de identitate valabilă sau paşaport românesc are cetăţenie română. Informaţiile le pot lua de la Evidenţa Populaţiei. Sunt încă româncă, aşa voi rămâne, deşi e din ce în ce mai greu de suportat asta!
Cum spuneam, am votat! Am aşteptat acest vot de foarte mult timp. La 44 de grade, pe banii mei şi pe timpul meu, mi-am exercitat datoria de cetăţean. Mă gândeam, în prostia mea de elector, că atunci când USL-ul m-a chemat la vot, când a acceptat cvorumul, ştia ce face! Aşi! Habar n-avem câţi suntem! Cred că e singura ţară din lume în care morţii votează împreună cu vii, dar, să nu uităm, şi vii cu morţii, aşa cum s-a întâmplat cu primarul dintr-o comună. Se întâmplă în România!
Sunt foarte dezamăgită, domnule X! Pentru că sunt educată, încerc să nu mă exprim mai brutal. „Această singură revistă din Argeş a lor, a PDL-ului”, aşa cum o denumiţi, are politeţea de a-mi prelua unele articole, câteodată. Probabil că înţelegeţi că foştii mei colegi îmi cunosc foarte bine opţiunile politice, doar că, la fel de probabil, uneori poate se întâmplă să scriu şi lucruri corecte, iar ei sunt deschişi. Ei pot accepta că cineva poate avea dreptate şi fără a fi, în mod obligatoriu, pedelist! Ai dumneavoastră nu au reuşit încă această performanţă, anume aceea de a accepta că nu deţin adevărul absolut, că nu sunt perfecţi. Ei, mai trec vreo 3-4 generaţii şi poate reuşim! De asemenea, nu cred că aceşti foşti colegi ai mei sunt exact pedelişti, aşa cum înţelegeţi dumneavoastră politica, în sensul de fanatici, ci oameni de presă, cu fireşti înclinaţii politice. Vorbim de oameni normali, nu de ciumaţi, într-un judeţ roşu, în care PSD-ul a ajuns să fie sectă, nu partid! Eu scriu, printre altele, pentru o Agenţie de Presă pentru românii de pretutindeni, un loc în care românii îşi exprimă liber opiniile, fără teama că părinţii lor vor fi opriţi pe stradă şi interpelaţi. „Această singură revistă din Argeş a lor, a PDL-ului”… Propoziţia acesta nu vă pune pe gânduri? De ce o fi singura? Pentru că pe celelalte le-au sabotat şi au reuşit să le închidă, pentru că PSD-ul nu a reuşit nici acum, după 22 de ani, să se rupă de ideea de partid unic şi unanimitate, înţelegeţi? Eşti cu noi sau împotriva noastră, asta e tot, mai mult n-au înţeles vreodată. Este doar un singur ziar anti-PSD şi sunt 1000 ale PSD-ului, totuşi, eu doar aici mi-am găsit loc. Cum vă explicaţi? Am voie să nu-l plac pe Băsescu, dar nici pe Ponta. La PDL văd că se poate, la PSD nu am dreptul ăsta.
Vreau să vă liniştesc, domnule X. Şi eu şi fostul senator Popa suntem bine educaţi, părinţii noştri au avut grijă de asta şi, credeţi-mă, deşi facem politică pe culoare diferite, simţim în alte culori… şi eu şi Gabriel Popa putem accepta că nu susţinem acelaşi partid, nu suntem atât de uniţi în cuget şi simţiri, dar reuşim să ne respectăm reciproc. E o chestie de democraţie şi de deschidere, credeţi-mă. Dacă vreţi, tocmai aceasta este o chestie de educaţie.
Vreau să vă împărtăşesc şi o nelinişte de-a mea, domnule X, ca om de presă. Până în 2004 erai ori roşu, ori nimic. Din 2004 încoace, presa s-a mai relaxat. Observ că iar se strânge laţul. Tare mi-e frică că poporul român va alege iar „răul cel mai mic” – că ceva bun se pare că nu merităm! – dar acest rău mai mic a început să mi se pară destul de mare! Numai faptul că 8.500.000 de români au ieşit din casă ca să afle că n-avem liste electorale corecte nu vă pune pe gânduri?
Nu în ultimul rând doresc să mulţumesc Loredanei Dascălu şi lui Dan Badea pentru prietenie, profesionalism, susţinere şi obiectivitate, oameni care au decis că dreptatea nu are culoare politică şi, mai ales, că nu e obligatoriu roşie şi nici măcar portocalie. E pur şi simplu… DREPTATE
Ioana Diaconu,
Redactor şef
Ziarul românilor din Grecia
Victoriile adevărate vin după multe lacrimi, prin muncă şi durere. Victoriile adevărate se câştigă, nu se fac din pix! O victorie trebuie meritată pe deplin, altfel nu se mai poate numi victorie, ci blat! Din ce în ce mai mult se confundă cei doi termeni şi din ce în ce mai puţini dintre noi ştiu să facă diferenţa între o victorie veritabilă şi un blat.
Sportivii români participanţi la Jocurile Olimpice de la Londra ţin cu tot dinadinsul să arate lumii întregi faţa frumoasă a acestui neam. Luptă, câştigă medalii, ne aduc tuturor lacrimi de mândrie şi bucurie şi ne fac să tresărim atunci când vedem drapelul nostru urcat deasupra celui al Statelor Unite sau Rusiei. Asta fac sportivii români, cei despre care, în alte momente decât în cadrul unor competiţii, nu prea auzim. Ştim că se antrenează, asta fac mereu şi neobosit pentru că victoria cere sacrificii şi muncă titanică.
În vreme ce politicienii au reuşit să dea România cu cel puţin 15 ani înapoi, prin câteva măsuri absolut iresponsabile şi rău intenţionate, în vreme ce euro creşte, preţurile cresc, munţii ard, seceta pârjoleşte recoltele, iar alimentele se scumpesc (nu doar ele), mai există încă români care luptă pentru ţara aceasta şi alţii care tresar şi trăiesc alături de ei victoria. Cea muncită, reală, câştigată prin muncă. Obţinută aşa cum ar trebui obţinute toate victoriile, prin sacrificiu, nu prin schimbări de guvern, mânării, nu din acte şi din pix. Ale lor, ale sportivilor, sunt victorii meritate, venite după ani de speranţe şi aşteptări, după ani de dureri şi luptă cu sine, sunt victorii veritabile, de altfel singurele adevărate. Lor le pot da credit, pe ei nu-i poate nimeni contesta (se mai întâmplă, totuşi, să fie şi înjuraţi în direct), împotriva lor nu poate şi nu trebuie spus nimic de rău.
Ce ar fi dacă măcar o parte a clasei politice actuale şi-ar propune să obţină o astfel de victorie, meritată şi muncită? Măcar să vezi câţiva dintre cei care dau de pământ cu viitorul nostru în aceste zile că iau aminte şi se dedau măcar niţel cu munca, măcar să încerce să vadă cum este şi dacă le place.
Între timp, românii rămân cu ochii în lacrimi, unii de mândrie, alţii de furie, şi mai sunt unii care au pierdut de mult această capacitate şi nu mai reacţionează la nimic. Nu le mai dau lacrimile nici dacă rămân prea mult cu ochii în soare, nici dacă le intră vreo muscă în ochi. Ne plângem cu toţii că la noi totul e răsturnat, hoţia e catalogată drept inteligenţă, nepăsarea e şmecherie curată, munca e numai pentru proşti şi talentul… talentul moare de tânăr, printr-o cameră de hotel din străinătate, fără ca românii să fi auzit vreodată măcar că el a existat. Cei care mai pot să plângă să o facă, dar în linişte, departe de ochii celorlalţi, pentru că, mai nou, să plângi când îţi asculţi imnul e o prostie demodată, să plângi când un român devine campion olimpic e o tâmpenie, să mai simţi ceva pentru neamul acesta şi să mai crezi că încă poate şi merită salvat e o inepţie! Trebuie să învăţăm cu toţii, încă o dată, care sunt victoriile adevărate!
După cum ştiţi, fraţii noştri români se află mai prin toate ţările planetei noastre şi cum şi dumnealor au posibilitatea de a vota, aceştia şi-au exercitat, desigur, acest drept constituţional. De la Spania, Italia, Canada, acolo unde există un număr foarte mare de români, până la ţări din Africa, precum, Kenya, Senegal, Zimbabwe, fraţii noştri au ieşit la vot pentru a-l sprijini sau demite pe Băsescu. În Zimbabwe, procentul susţinătorilor preşedintelui demis a fost de 100%, acolo unde un număr fabulos de numai cinci români au considerat că Băsescu ar trebui să se întoarcă la Cotroceni. Procentul este la fel în Etiopia, Armenia şi Pakistan, numai că acolo, toţi cei care au mers la vot au votat cu DA. În Coreea de Nord şi în Senegal, voturile DA şi NU au fost la perfectă egalitate, 50 % cu 50 %.
Rezultatele făcute publice de către Biroul Electoral Central arată că din cei 73.016 de români care au mers la vot, 57.297 au votat cu DA (78,47%), iar numai 15.066 (20,63%) au pus ştampila pe NU.
Caricatura de Mihai Matei pentru ARGESEANUL.COM
Liderul PP-DD Argeş, Marian Fulga, a declarat în conferinţa de presă săptămânală că singurul motiv pentru care aproape 90% dintre cei prezenţi la vot au ales să pună ştampila pe DA la Referendumul din 29 iulie este că aceştia nu aveau nimic de pierdut. De asemenea, faptul că prezenţa la vot a fost de doar 46% l-a făcut pe Fulga să creadă că românii au ajuns la maturitate politică, înţelegând că e foarte important să se tragă semnale de alarmă, ca politicienii să nu-şi mai bată joc de sentimentele populaţiei. „Cei 53% care nu s-au prezentat la vot au ajuns să creadă că trebuie să se ajungă la o normalitate în această ţară. Consider că victoria lui Băsescu nu-i aparţine” a declarat Fulga.
Acesta consideră că eforturile depuse de către USL pentru a scoate lumea la vot au fost uriaşe, dar că aceştia au forţat Referendumul, organizându-l atunci când nu erau pregătiţi. „Eu sunt convins că numărul celor de pe listele electorale este eronat, însă asta e vina lor. Trebuiau revizuite listele înainte, nu după finalizarea votării,” declară liderul Partidului Poporului Argeş.
Toţi ciutacii şi stăpânii lor făceau aseară spume la gură, după ce veniseră primele rezultate cu prezenţa la vot. Vezi Doamne, chiar dacă referendumul va fi invalidat, Traian Băsescu va fi, pentru încă doi ani şi patru luni, un preşedinte ilegitim, deoarece, din numărul total de alegători prezenţi la urne, 7,2 milioane au votat pentru demiterea sa. Spre amuzamentul celor care au asistat, în ultima lună, la acest spectacol dramatic, dar cu un sfârşit fericit pentru democraţia românească, dintre cei care au venit, totuşi, la vot, 15% au pus ştampila pe NU, deşi nu era nevoie de votul şi prezenţa lor pentru a-l readuce pe Băsescu la Cotroceni. Demersul USL de a pune stăpânire pe toate instituţiile statului a avut un final mai derizoriu decât celebra Republică de la Ploieşti.
În acest moment, Ponta, Crin, Felix şi cu slugile lor arată că nu vor lăsa lucrurile să rămână aşa, iar Băsescu va avea de tras în următoarea perioadă. În realitate, se dau de ceasul morţii… Băsescu va rămâne la Cotroceni, iar Justiţia va avea mână liberă să rezolve marile dosare de corupţie. Felix Voiculescu, Dragnea de la Teleorman, Nicolescu de la Argeş sau Mazăre de la Constanţa au mari şanse, în câteva luni, să îi ţină de urât lui Năstase în camerele răcoroase din sistemul penitenciar al patriei. USL a încercat să manipuleze societatea românească, prin intermediul presei neostaliniste, că au dreptul, după caz, să controleze sau să distrugă toate instituţiile statului, clamând interesul naţional. În realitate, aceşti oameni, care până în 2004 reuşiseră să pună România pe butuci, doreau doar să pună mâna pe resursele statului şi să facă ascunse nişte dosare de corupţie. Din fericire, cei mai mulţi dintre români le-au dat cu flit puciştilor din USL. Maghiarii din România, deşi au multe de reproşat lui Traian Băsescu, au fost totuşi oameni cu capul pe umeri şi nu au validat puciul USL. La fel au făcut şi vecinii lor români din Transilvania, încă o dovadă a imensei diferenţe de civilizaţie şi de spirit civic dintre Ardeal şi ţiganizatul sud al ţării. Ca o paranteză, gospodarii ardeleni consumă mai puţin decât produc, surplusul muncii lor ajungând să hrănească tocmai populaţiile asistate din Oltenia şi sudul Moldovei, unde prezenţa la vot a fost de peste 70%. La fel, românii din afara graniţelor, care ştiu ce înseamnă munca şi spiritul european, s-au prezentat în număr infim la vot.
De partea cealaltă, avem judeţe sărace, cu oameni neinformaţi şi certaţi, în cea mai mare parte, cu munca şi civilizaţia. Olt, Mehedinţi, Teleorman au transformat sudul ţării într-o zonă interesantă mai degrabă pentru antropologi, decât pentru turişti şi investitori. Supăraţi că Băsescu „nu ne dă nimic”, au ieşit să îl demită.
Personal, ieri, am văzut cum sute de rudari erau aduşi cu microbuzele de către primari ai USL la secţiile de votare. Foarte mulţi dintre ei au fost ameninţaţi că, dacă nu votează, adio ajutoare sociale! Tot ieri, am văzut cum sute de persoane cu handicap mintal, dar cu acte făcute pe genunchi cum că sunt sănătoşi şi deţinuţi cărora li se dăduse acest drept doar cu câteva ore înainte (conform legii, cei condamnaţi cu sentinţă definitivă nu au drept de vot) au participat la referendum. Cu ochii mei am văzut cum, la secţii rurale unde erau înscrişi pe listele ordinare 1.300 de inşi, alţi 200-300 (încă un sfert, adică) au votat pe listele speciale sau la urnele mobile. De asemenea, am văzut cum unii edili îi ademeneau pe alegători la secţiile de vot cu bere, mici şi răcoritoare. Nu au putut ei fura, cât au putut românii absenta!
Comandantul revine în două zile la Cotroceni şi pe foarte mulţi îi aşteaptă zile grele.
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin atribuţiile care i-au fost conferite de lege, a luat măsurile necesare pentru organizarea şi desfăşurarea, în condiţii de deplină legalitate, a referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României, respectând întocmai cadrul legislativ specific.
Pentru a asigura participarea la referendum a tuturor cetăţenilor cu drept de vot, indiferent dacă aceştia sunt pe teritoriul ţării sau în afara ei, au fost organizate 18.548 secţii de votare, din care 18.242 secţii de votare în ţară şi 306 secţii de votare în străinătate. În plus, s-au organizat 109 secţii suplimentare de votare în staţiuni turistice, la mare şi la munte. Dintre acestea, 35 sunt amplasate pe litoral, ţinând cont că ne aflăm în plin sezon estival şi se estimează că în acest week-end, numeroşi turişti se vor afla în această zonă.
Listele electorale permanente au fost reactualizate la data de 10 iulie a.c., pe acestea fiind înscrise 18.292.514 de persoane cu drept de vot.
Conform Planului general de măsuri privind menţinerea şi asigurarea ordinii şi siguranţei publice, pe timpul campaniei şi referendumului pentru demiterea Preşedintelui României, aproximativ. 50.000 de cadre ale Ministerului Administraţiei şi Internelor vor acţiona pentru buna desfăşurare a activităţilor aferente zilei de 29 iulie a.c.
Astfel, pentru protecţia celor 14.463 de locaţii de vot (18.242 secţii de votare), vor acţiona circa 33.000 cadre, dintre care circa 15.500 poliţişti, 7.000 jandarmi, 3.000 poliţişti de frontieră, 6.500 lucrători pentru situaţii de urgenţă, 1.000 de lucrători din cadrul altor structuri ale ministerului.
Pentru asigurarea climatului de ordine şi siguranţă publică în ziua votării sunt angrenate aproximativ 16.000 de cadre – 12.000 poliţişti şi 3.000 jandarmi, precum şi poliţişti de frontieră şi lucrători pentru situaţii de urgenţă.
De asemenea, pentru situaţii deosebite, sunt constituite la nivelul structurilor M.A.I. şi rezerve operative de personal. Astfel, 3600 de cadre (1200 de poliţişti și 2400 de jandarmi) sunt organizați în 450 rezerve de intervenţie, constituite la nivelul structurilor MAI, pentru rezolvarea unor situaţii deosebite.
Pentru ziua referendumului, 2400 poliţişti sunt organizați în aproximativ 600 microfiltre rutiere pentru prevenirea turismului electoral, în care vor fi utilizate şi aproximativ 500 aparate radar.
Caricaturi de Mihai Matei pentru ARGESEANUL.COM
Persoanele private de libertate aflate în custodia locurilor de deţinere subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor îşi pot exercita dreptul de vot, la referendumul naţional din 29.07.2012, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare şi cu hotărârile Biroului Electoral Central. În acest sens, Penitenciarul Colibaşi a întreprins demersuri menite să asigure exercitarea dreptului de vot al persoanelor private de libertate.
Caricatura de Mihai Matei pentru ARGESEANUL.COM
