Conform diverșilor specialiști în sănătate, procentul vaccinaților în România va ajunge la 70% abia peste doi ani și jumătate. Așa cum am spus-o și în emisiunile mele, m-am vaccinat în urmă cu câteva luni, fără a face, însă, o campanie agresivă pentru vaccinarea în masă. Nu pentru că aș fi antivaccinist, așa cum au insinuat unii, deoarece, repet, m-am vaccinat!, ci consider că fiecare om are măcar dreptul de a dispune cum vrea de propriul corp și de propria viață, ideea vaccinării obligatorii fiind o mare tâmpenie.
Că le place unora sau nu, principala cauză a procentului infim de vaccinați din România nu o constituie nici teoriile conspiraționiste (unele fiind de-a dreptul aberante) răspândite prin fiecare cotlon al Internetului, nici pericolul vaccinului ci… neîncrederea în autorități! Nu că românul ar fi avut prea multă încredere în instituțiile statului înainte de această pandemie… Sunt deja cutremurătoare cazurile prezentate în mass-media cu decizii judecătorești aberante, cu abuzuri și fapte de corupție ale unor polițiști, știrile despre instituții bugetofage și inutile, de salariile uneori sfidând limitele nesimțirii ale unor funcționărași ai statului…
Cocoțați în fruntea unor instituții având ca palmares, de cele mai multe ori, doar vizele anuale pe carnetul de partid, cei de care colcăie ministerele, agențiile, inspectoratele și direcțiile statului român au pierdut orice contact cu realitatea. Nu trebuie să ne mire că fostul premier al României nu știa cât costă o pâine. Nu trebuie să ne arătăm surprinși că ditamai ministrul al IMM-urilor nu știa cu cât este impozitată o microîntreprindere sau de ministreasa muncii care nu știa cu cât contribuie un român, cu procentul din salariul, la bugetul de Pensii. Habarniști, nepăsători, de foarte multe ori corupți și nemernici, din palatele lor de cleștar se erijează în adevărați îndrumători ai românilor prostiți chiar de către deceniile de manipulări fără scrupule, făcute, fără discriminare, de către absolut toate partidele care au apucat să guverneze pe la noi.
Titanii politicii românești, cu ghilimelele de rigoare, au făcut ca românii să se divizeze pe aproape orice subiect. Ardelenii îi urăsc pe ,,mitici’’, vaccinații pe nevaccinați, privații pe bugetari și invers, angajații pe patroni, suveraniștii pe progresiști și invers, iar lista poate continua pe pagini întregi. Deceniile de Divide et Impera i-au făcut pe români nu doar să se urască între ei, ci au introdus chiar anarhia administrativă și politică. Acum câteva zile, primisem pe adresa de e-mail la redacție un barometru privind încrederea în autorități. Bănuiți și dumneavoastră cam de ce popularitate se bucură Poliția, Justiția, Parlamentul, Guvernul, serviciile de Intelligence… Și nu din vina românilor! Păi, când tu, ca simplu cetățean, nu mai poți avea încredere în instituții fundamentale ale țării, asta după 32 de ani de democrație sau ce o fi fost ea, cum mai poți avea încredere într-un vaccin? După ce medicii, cu foarte puține și notabile excepții, ți-au cerut șpagă chiar și pentru o simplă consultație, cum mai poți avea încredere în el că îți salvează viața făcându-ți un vaccin? După ani întregi de minciuni și manipulări, cum ar putea românul să nu procedeze ca în povestirea Petrică și Lupul și chiar să ignore chiar și puținele lucruri positive?
Nu sunt un tip fatalist și încerc să mă feresc de dezinformările de orice fel. În schimb, simt cum această societate stă pe un butoi de pulbere și am impresia că doar o minune poate să ne salveze de la o implozie socială. Iar de acest lucru nu se fac de vină milioanele de nevaccinați!
