Dracu’ știe în ce laborator al serviciilor secrete europene sau în ce lojă masonică o fi fost concepută așa-zisa Revoluție din decembrie 1989! Nu cred neapărat în conspirații, dar sunt convins că foștii securiști, uteciști și conducători de întreprinderi socialiste au primit girul din Vest pentru a construi capitalismul românesc. Păi, cine altcineva putea construi capitalismul românesc în anii 1990?
Românul de rând era buimac, încă îi mirosea a praf de pușcă după execuția lui Ceaușescu și era bucuros că unitățile alimentare erau bine aprovizionate. Părinții și bunicii noștri sperau că vom avea parte de muncă socialistă și de bun trai capitalist! Țeapă, așa ceva nu se întâmplă și nu se va întâmpla vreodată în lumea asta! Încă din primele zile ale lui 1990, românii erau păcăliți că statul va avea, în continuare, grijă de cetățeni, iar capitaliștii lacomi din Occident nu își vor face vreodată apariția printre membrii clasei muncitoare. Evident, în tot acest timp, băieții lucrau… Foștii securiști și politruci ceaușiști se bucurau că vor fi pionierii capitalismului românesc postdecembrist. A fost momentul în care s-a furat startul…
Prima etapă de dezvoltare a capitalismului o știm de la lecțiile de economie politică: acumularea primitivă de capital. Adică furt, folosind un limbaj mai puțin doct. Cine putea să facă acest lucru în 1990? Strungarul de la uzină? Păi, săracul, el abia văzuse Marea Neagră de câteva ori, cu bilete luate de la sindicat, nici vorbă să știe cum merg lucrurile prin capitalismul vestic. Nici nu avea cu ce începe o afacere, nici nu știa cu ce se mănâncă așa ceva, plus că fusese învățat încă din școala profesională că exploatarea omului de către om este o perioadă definitiv apusă în societatea românească. Nici nu a fost greu, așadar, ca oamenii muncii să fie scoși rapid în stradă de către oameni gen Iliescu, pentru a înăbuși orice formațiune doritoare de capitalism. Aparent…
Băieții, în acest timp, lucrau. Gheorghe Copos, fost lider al Uniunii Tineretului Comunist și manager al unei întreprinderi de comerț exterios a pus gheara pe niște bani (da, ăia ai Statului, adică ai noștri, rezultați din activitatea de export) și a început o afacere în domeniul produselor electronice și al patiseriei. Dan Varanul Voiculescu a sifonat banii de la Crescend-Dunărea și a urmat același trend. Ioan Niculae-la fel. Iar exemple aici putem da cu grămada, internetul fiind plin de dezvăluiri privind modul cum acești băieți s-au îmbogățit.
Nu pot spune că a fost ceva normal, dar era nevoie ca o mână de români să preia inițiativa în lumea afacerilor. După cum am amintit, această acumulare primitivă de capital a primit atât girul Occidentului (un investitor nu putea veni în România să facă afaceri pe un teren sterp, fără parteneri locali), cât și pe cel al autorităților statului, care beneficiau atât de stipendii grase pentru campaniile electorale, cât și taxe și impozite la buget, nu că i-ar fi interesat atât de mult ultimul aspect.
Numai că lucrurile nu au continuat și cu o dezvoltare a afacerilor acestor oameni. Chiar dacă au fost lăsați, pe românește, să fure, aceștia nu și-au depășit niciodată statutul de lipitori pe bugetul statului.
Gheorghe Copos nu s-a putut abține și a intrat în combinații penale cu Loteria Română.
Ioan Niculae a luat pe preț de nimic în arendă cele mai bune terenuri din România, la mult timp după Revoluție, cu ajutorul statului.
Patriciu a luat aproape pe ochi frumoși ditamai complexul petrolier. A fost iertat de sute de milioane de euro datorii și a revândut Rompetrolul, printr-o filieră suspectă, la un preț infinit mai mare.
Varanul a ciordit banii statului, apoi a luat pe nimic ICA, a concesionat mii de hectare pe doi lei, la care se adaugă alte combinații cu statul.
Indiferent cine a supravegheat și a înlesnit acumularea primitivă de capital, din perioada 1990-2005, nu putea sta nepăsător față de activitățile băieților mulți ani după ce aceștia ar fi trebuit să fie capitaliști model, oameni care să se descurce fără stipendii de la stat pe o piață globală, care să ofere multe locuri de muncă și salarii decente tocmai celor pe care îi furaseră inițial, pe proștii de români. Nu s-a întâmplat așa, Patriciu nefiind în stare să managerieze nici măcar un lanț alimentar și două ziare fără bani de la stat sau diverse înlesniri, Copos a pus pe butuci Ana IMEP, pe vremuri o mândrie a industriei argeșene…
De aceea, cam toți habarniștii care au continuat acumularea primitivă de capital mulți ani după ce s-a spus, chiar de la Uniunea Europeană, STOP!, s-au ales cu dosare penale babane, bașca ceva ani de pârnaie.
Să ne înțelegem: Copos nu a intrat la pârnaie pentru că a furat banii UTC în 1989! Varanul nu se pregătește de închisoare că a plecat cu banii de la Crescent să își facă o mizerie de trust de presă, după Revoluție! Patriciu nu a ajuns vai mama lui pentru că ,,s-a combinat’’ la patrimoniul Rompetrol! Nu, acești băieți sunt luați la întrebări acum pentru că au continuat să jefuiască statul, prin toate metodele, cu mult timp după ce s-a spus ,,stop joc’’ acumulării primitive de capital. Toți au fost săltați pentru treburi făcute din 2005-2006 încoace, nu înainte, ați realizat acest lucru?
Rezultatul? Ăia care ne-au furat nu numai că nu și-au făcut businessuri din care să trăim și noi, ceilalți, prin salarii și taxele date către stat, dar ne-au furat în continuare mulți ani, considerând că au dreptul divin de a fi la infinit paraziți pe munca și disperarea românilor. Tot din cauza lor, pentru că erau în tot și-n toate, nici străinii nu s-au îngrămădit să investească, adâncind și mai greu drama economică a acestui popor.
Până la urmă, cam tot aceia care au conceput planul acumulării primitive de capital în 1989 sunt și cei care, indirect, îi bagă pe acești oameni acolo unde le este locul: la pușcărie și la uitare! Voiculescu și alții au avut șansa să fie Rockefellerii României, dar nu s-au ridicat la mai mult decât borfașii din Chicago anilor 1920. Sau ,,oligarhi’’, cum mai nou sunt alintați de către oficialii americani.
,,Băieți, noi, ăștia care conducem planeta, v-am dat șansa de a fi păstorii economici ai României. V-am lăsat să furați o grămadă, tocmai pentru a fi, la un moment dat, miliardari și parteneri serioși pentru noi, aceia care știm cu ce se mănâncă economia de piață. Nu ați făcut nimic, dar ați furat în continuare, lăsând pământ sterp în urma voastră! Din cauza unora ca voi, milioane de compatrioți de-ai voștri au venit pe capul nostru. La voi nu putem veni să punem un gard, pentru că nu vă stă gândul decât cum să dați tunuri,’’ ar spune, pe șleau, vreun iluminat sau ceva de genul care a conceput planul capitalismului românesc.
Evident, și noi ne bazăm pe presupuneri și ne-am imaginat un scenariu care ar fi fost rezervat României încă dinainte de 1989. Chiar dacă nu am fost acolo, după cum s-au desfășurarat evenimentele e posibil să avem dreptate cu ceea ce am scris mai sus.
Sau, măcar avem dreptate parțial, că acumularea primitivă de capital s-a terminat odată cu cariera infracțională a Varanului. De acum încolo, să spunem adio ideii că vom putea da un tun de miliarde și că nimeni, niciodată, nu ne va băga în seamă!
