Un modest manifest al umilinței supreme, de Ion Mînzînă, Marele Echipist al ArgeșuluiO, ce minunată lecție de modestie ne-a oferit azi președintele nostru județean!
„PSD ARGEȘ! Nu eu. ECHIPA! Asta este DIFERENȚA!” Extraordinar. Pur și simplu mi s-a tăiat respirația de atâta smerenie. În timp ce alții (adică tu, primarule de Pitești) se chinuie să-și asume niște proiecte concrete, el, Marele Echipist, refuză cu noblețe să-și pună numele pe ceva. Totul e „echipa”. Echipa a construit spitalele, echipa a asfaltat 1200 km de drumuri, echipa a adus un miliard de euro, echipa a respirat, echipa a clipit, echipa a mers la toaletă. El doar… a fost acolo. Ca un fel de mascotă discretă, neînsemnată, dar indispensabilă. Fără el, echipa ar fi fost doar o grămadă de oameni care muncesc efectiv, dar lipsită de acel ceva special: un președinte care să le spună „mulțumim că m-ați făcut pe mine să arăt bine”.Și ce frumos subliniază diferența! Alții zic „eu am făcut”, el zice „echipa”. Ce diferență uriașă! Ca și cum unul ar zice „eu am câștigat Cupa Mondială” iar altul „naționala a câștigat Cupa Mondială, eu doar am stat în tribună cu steguleț și am strigat mai tare ca toți”. Modestie pură.Apoi vine partea poetică: „Nu sunt genul de om care are nevoie să fie iubit necondiționat. Am familie pentru asta.”
Aoleu, ce lovitură de teatru! Deci iubirea necondiționată e rezervată nurorii și copiilor, iar noi, argeșenii, primarii, alegătorii – ăștia trebuie să-l iubească condiționat, cu state de plată, cu proiecte aprobate și cu pupături la pupitru doar când zice „echipa”. Altfel riști să fii catalogat frustrat, nesăbuit și centru al universului. Doar el are dreptul să fie centrul, dar discret, prin echipă.Și apoi bomboana pe colivă: „Fără această echipă, juca doar la matineu.”
Adică primarul Piteștiului, cu buget mai mare decât al CJ-ului, cu mii de angajați, cu proiecte vizibile zilnic în orașul unde trăiesc 180.000 de oameni – ăla juca la matineu. Pe când domnul președinte, cu un buget mai mic, dar cu 9 spitale, 1200 km de drumuri și o rețea de protecție socială complexă (cât se poate de complexă, mai ales când trebuie să explici de ce nu dai bani la Pitești) – ăla joacă în liga campionilor. Seara, la primetime. Cu comentatori PSD la microfon.Cât despre Spitalul Municipal predat CJ-ului: ce gest elegant! Primăria Pitești nu vrea să susțină investiții în sănătate, așa că l-a dat frumos la județ, ca să-l facă CJ-ul cu cofinanțare. Adică: „Noi am avut ideea genială să avem spital municipal, dar voi să plătiți și să-l administrați, că noi suntem ocupați să asfaltăm trotuare și să plantăm flori.” Mulțumim, echipă!Și finalul de colecție: „Piteștiul era tot în Argeș, nu?”
Da, Ion, era. Și încă este. Dar se pare că beneficiile miliardului de euro ajung la piteșteni doar dacă trec pe la CJ să-ți sărute mâna și să recunoască că fără Echipa Mînzînă ar fi fost un oraș-fantomă cu primar la matineu.Deci da, trăiască Echipa!
Echipa care apără, echipa care asumă (dar nu personal), echipa care aduce miliarde (cu sprijinul de la centru, evident), echipa care spune „nu eu” de fiecare dată când trebuie să explice de ce Piteștiul primește mai puțini bani decât o comună cu 3000 de suflete și un bar cu terasă.Căci diferența e clară: alții zic „eu”, el zice „echipa”.
Și în timp ce alții construiesc orașul, el construiește… narațiunea echipei.Modestie maximă.
Echipă forever.
(Iar tu, Gentea – la matineu, te rog frumos.)Cu respectuoasă ironie și un strop de milă pentru umilința auto-impusă,
Un argeșean oarecare care încă mai crede că primăriile construiesc orașe, nu echipele județene construiesc mituri.
