Două judecătoare din Piteşti acordă 14 milioane de euro unui justiţiabil fără acte de proprietate
- O judecătoare de la Judecătoria Piteşti este atât de generoasă încât îi acordă unui cetăţean mult mai mult decât cere
- Altă judecătoare îl cadoriseşte pe petent cu suma de 14,5 milioane de euro, fără niciun drept real
- Milioane de euro din banii contribuabililor aruncaţi pe apa sâmbetei, prin simple depoziţii ale unor martori care… nu ştiu nimic
- Hotărâri judecătoreşti de care ar râde şi nevinovatele curci
- Expertiza pentru stabilirea proprietăţii în care nu se solicită acte doveditoare ale proprietăţii
- Falsuri cutremurătoare în decizii ale unor complete de judecată din Piteşti
- Cu complicitatea criminală a instituţiilor administrative, se poate jefui cu uşurinţă bugetul României
De cele mai multe ori, oamenii de rând, hotărâţi să-şi recupereze proprietăţile funciare, sunt nevoiţi să „bată” sălile tribunalelor, ani şi ani, până la un rezultat final. În majoritatea cazurilor, făcând un bilanţ final, mulţi justiţiabili constată că bunul câştigat în instanţă, după mulţi ani de procese, nu mai justifică nici cheltuielile prilejuite de recuperarea acestora.
În rândurile ce urmează vă vom prezenta, dragi cititori, un exemplu diametral opus consideraţiilor generale expuse ceva mai înainte. Vom descrie, în această pagină, un episod plin de învăţăminte, prin care un cetăţean care a apelat la serviciile justiţiei a fost „lovit” de un noroc mai ceva ca al marilor câştigători la loto. Justiţiabilul în cauză a avut şansa să întâlnească, în demersul său juridic, magistraţi înţelegători şi plini de compasiune pentru necazurile care îl trimiseseră în instanţele de judecată.
Legea 47/2005, un medicament miracol pentru amnezie
Precizăm, de la început, că nu ne transformam în acuzatori ai niciunui beneficiar al actului de justiţie, ci vom încerca să prezentăm nişte fapte bizare petrecute cu puţin timp în urmă, într-o instanţă de judecată din Piteşti. În opinia noastră, cetăţeanul, care a beneficiat de actele de clemenţă ale judecătorilor despre care vom vorbi, poate fi considerat un om onorabil, lovit doar vremelnic de un mare noroc.
Imediat după apariţia legii 47/2005, cetăţeanul Dumitru Georgică, din comuna Bradu, şi-a adus aminte subit că bunicul său, Dumitru Trandafir, fusese, cu mulţi ani în urmă, un mic moşier posesor al câtorva zeci de hectare de teren arabil pe raza comunei Bradu. Tot atunci, Dumitru Georgică şi-a amintit că respectabilul său bunic nu înscrisese în registrul agricol aceste proprietăţi întrucât ar fi plătit prea multe şi prea mari taxe la stat. Noroc cu legea 47/2005 în care un articol „generos” stipulează că se pot retroceda foştilor proprietari bunuri funciare doar pe simple declaraţii ale unor martori „binevoitori”.
Aşadar, cetăţeanul nostru a solicitat retrocedarea terenurilor cu pricina Comisiei de Fond Funciar a comunei Bradu, dar comisia a decis să-i respingă solicitarea, întrucât proprietăţile revendicate în numele bunicului nu figurau în nicio evidenţă a administraţiei locale.
Potrivit legii, Dumitru Georgică a contestat hotărârea celor de la Bradu la Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş. Şi aici solicitarea cetăţeanului a fost respinsă din lipsa actelor care să ateste proprietatea revendicată. În fapt, Dumitru Georgică solicita restituirea unei suprafeţe de teren de 18 hectare despre care susţinea că s-ar fi aflat în punctele „Goleasca”, „Cap Moşie” şi „Târg Săptămânal”. Lovindu-se de refuzul categoric al celor două comisii, Dumitru Georgică s-a adresat, tot potrivit prevederilor legii, instanţei de judecată.
„De ce să-ţi dau doar cât îmi ceri? Îţi dau mai mult, ca să-ţi ajungă!”
Judecarea contestaţie înaintate de petentul Dumitru Georgică a fost repartizată aleatoriu magistratului Cornelia Inge Ene, de la Judecătoria Piteşti. De acum încolo, petentul a intrat într-o fericită zodie a „norocului cu carul”. Judecătoarea Inge a admis efectuarea unei expertize şi a luat în consideraţie patru declaraţii de martori date în faţa notarului public. Martorii cu pricina au „jurat” că ştiau, cu mare certitudine, din auzite, de la părinţi şi bunici, că bunicul petentului deţinuse mari suprafeţe de teren aflate acum sub Arpechim şi sub Târgul Săptămânal Piteşti. Declaraţiile de martor sunt de un comic irezistibil. Trei dintre ele sunt aproape identice în conţinut, diferind doar numele martorului. Cei trei declară că au cunoştinţă despre faptul că Dumitru Trandafir a deţinut mari suprafeţe de teren şi că acesta a împărţit averea sa, oferindu-le celor două fiice câte o batoză, iar tatălui petentului i-a oferit cele 18 hectare de teren care făceau obiectul dosarului de judecată.
În instrumentarea aceluiaşi dosar, experta Ileana Diaconu a întocmit o expertiză de specialitate.
Mai mult decât ciudat în această expertiză este realitatea că judecătoarea nu a fixat niciun obiectiv potrivit căruia experta ar fi trebuit să ceară petentului vreun act care să dovedească proprietatea asupra terenului solicitat. Expertiza stabileşte că bunicul contestatarului, „defunctul Dumitru Trandafir Marin figurează înscris în registrul agricol 1959-1962 al satului Bradu de Sus, cu terenuri în punctele « La Deal » – 2,19 ha, « Sălişte » – 1,5 ha, « Goleasca » – 0,30 ha şi « Cap Moşie » – 0,14 ha, terenuri pentru care acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legii 169/1996, fiindu-i restituită integral suprafaţa cu care acesta apare înregistrat”. Aşadar, întreaga „moşie” de peste 4 ha de teren fusese retrocedată moştenitorilor cu mult înainte de procesul respectiv.
Cu toate acestea, experta a calculat valoarea terenului pe care l-a solicitat fără niciun act de proprietate Dumitru Georgică, la suma de… 14,5 milioane de euro. Experta a avut în vedere faptul că terenurile ar fi ocupate de Arpechim şi Târgul Săptămânal şi a considerat că preţurile acestora ar fi cuprinse între 100-150 euro/metru pătrat. În dosarul cauzei au fost depuse mai multe înscrisuri oficiale din care rezultă, fără niciun dubiu, că Dumitru Georgică nu mai avea dreptul să primească niciun metru de teren, potrivit actelor sale de proprietate.
Totuşi, „generoasa” judecătoare Cornelia Inge a emis în data de 21 aprilie 2008 o sentinţă judecătorească ce avea să pună în perplexitate întreg sistemul judiciar, cel puţin din România. Distinsa magistrat a admis contestaţia petentului şi i-a acordat acestuia dreptul la 37 de ha de teren, chiar dacă „modestul” petent nu solicitase decât 18 ha. Aşa generozitate, mai rar… stimată doamnă judecător!
Tribunalul Argeş îi dă peste „mânuţe” distinsei doamne Inge
După o aşa catastrofală sentinţă, Comisia Judeţeană de Fond Funciar, încă vigilentă la acea dată, a formulat recurs la Tribunalul Argeş. Această instanţă a desfiinţat, cu profesionalism, toate aberaţiile juridice proferate de judecătoarea Inge, luând chiar în derâdere argumentele juridice invocate în motivarea bizarei sentinţe.
Tribunalul Argeş a reţinut că prima instanţă nu a soluţionat aspectele esenţiale în ceea ce priveşte pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice. Instanţa superioară critică, de asemenea, faptul că cei patru martori nu au fost audiaţi de instanţă niciodată şi că întreaga soluţie se bazează doar pe depoziţiile acestora prezente şi autentificate în faţa notarului. Tot aici se arată că expertiza în cauză nu a reliefat niciodată că terenurile solicitate ar fi aparţinut bunicului sau tatălui celui care revendica cele 18 ha de teren. Astfel, Tribunalul Argeş a casat sentinţa 2439/21.04.2008 şi a trimis dosarul spre rejudecare la Judecătoria Piteşti.
Cercetarea judecătorească în demersul de rejudecare a fost încredinţată judecătoarei Elena Bărbulescu. Judecătoarea Bărbulescu a criticat drastic practicile juridice ale colegei sale Inge, după care a dat o soluţie aproape identică cu a predecesoarei sale. În data de 12 noiembrie 2010, Judecătoria Piteşti a emis sentinţa civilă cu nr. 9065 în care a admis cererea precizată de petentul Dumitru Georgică şi prin care „s-a anulat parţial Hotărârea 148/30.11.2006 emisă de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş”. A obligat-o pe aceasta din urmă să reconstituie dreptul de proprietate în favoarea lui Dumitru Georgică pentru suprafaţa de 18 ha, teren din care 5 ha în Târgul Săptămânal şi 13 ha în zona Autostradă-Petrochimie, terenuri identificate de expertul Ileana Diaconu.
De precizat că, în expertiză, niciodată nu a fost stipulat faptul că acele terenuri identificate de expert au aparţinut petentului sau străbunilor săi. Mai mult decât atât, judecătoarea Bărbulescu precizează imperativ că petentul trebuie să primească despăgubiri pentru aceste terenuri. Întreaga argumentaţie a soluţiei dată de magistratul Elena Bărbulescu se bazează în exclusivitate pe depoziţiile celor patru martori care nici în acest dosar nu au fost audiaţi de instanţă. Singura diferenţă între sentinţele celor două judecătoare a fost diminuarea suprafeţei de teren de la 37 de ha la 18 ha. Întâmplător sau nu, a rămas valabilă doar suprafaţa de 18 ha pe care experta o evaluase la suma de 14,5 milioane de euro.
Şi acum, ţineţi-vă bine, dragii mei, şi aflaţi că cele două comisii funciare au uitat pur şi simplu să formuleze recurs la soluţia judecătoarei Bărbulescu, sentinţa rămânând definitivă şi executorie prin… nerecurare. Între timp, urmaşii defunctului Dumitru Georgică au întocmit documentaţia pentru recuperarea sumei dăruită de justiţie, de la Autoritatea Naţională de Recuperare a Proprietăţilor. Ce poate fi mai minunat pentru un om decât să se trezească cu o asemenea „pleaşcă” după ce, în urmă cu mulţi ani, se înscrisese in CAP cu o suprafaţă de teren de 1,3 ha.
PS. Redacţia săptămânalului nostru se află în posesia unui document, eliberat de Arhivele Statului, din care rezultă, fără niciun dubiu, faptul că terenul pe care acum se află Târgul Săptămânal a aparţinut dintotdeauna moşierului Gheorghe Năstăsescu, iar în Protocolul de atribuire a terenurilor CAP Bradu către Petrochimie nu apare nicio suprafaţă de teren care să fi aparţinut lui Dumitru Trandafir sau fiului acestuia, Dumitru T. Marin.
