În secolul XX, aproximativ 100 de milioane de oameni au murit din cauza tutunului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat ziua de 31 mai „Ziua Mondială fără Tutun”, în anul 1987, tocmai pentru a-i face pe fumători să conştientizeze pericolul utilizării tutunului, nu numai pentru ei, ci şi pentru societatea în care trăiesc.
Conform celor mai recente statistici, în România fumatul omoară 33.000 de persoane pe an. Peste 70% dintre aceştia mor între 35 şi 69 de ani.
- Vă confruntaţi des cu pacienţi fumători?
Mai des decât vă imaginaţi pentru că, la fumători, inima şi vasele de sânge sunt într-o suferinţă permanentă. Etichetat în societate ca viciu, fumatul este periculos mai ales ca factor de risc vascular. Deunăzi, am consultat în regim de urgenţă o distinsă pacientă cu o boală cardiovasculară favorizată de fumat. I-am recomandat un tratament medicamentos, pe care l-a acceptat fără rezerve, şi abandonarea fumatului, la care a obiectat.
Întâlnim în practica medicală numeroşi astfel de fumători inveteraţi. Pentru a-i convinge să renunţe la viciu este nevoie de concepte noi, convingătoare. Trăim în sec. XXI, dar mulţi dintre noi continuăm să gândim ca în trecut. Este timpul pentru o schimbare de mentalitate!
- Cum a ajuns fumatul să înrobească omenirea?
În prezent, numărul de fumători de pe Terra depăşeşte 1,1 miliarde. Totuşi, la început, fumatul a fost o activitate recreativă. Uneori, ca parte a unor ritualuri, pentru a induce transa sau „iluminarea spirituală”.
Istoria fumatului începe cu circa 7 milenii în urmă, de când există dovezi ale asocierii fumatului în diferite ceremonii religioase, în care şamanii şi preoţii îşi alterau mintea în scopul divinizării. După ce europenii au explorat şi apoi cucerit Americile, practica fumatului s-a răspândit rapid în toată lumea. Fumatul este perceput în mod variabil în timp şi spaţiu, sfânt sau păcătos, sofisticat sau vulgar, panaceu sau toxic.
Doar recent la scara istoriei, aceasta însemnând ultimii 60 de ani, fumatul este privit dintr-o lumină negativă. Studiile medicale contemporane dovedesc că fumatul este o cauză majoră a:
– tuturor bolilor cardiovasculare
– diverselor forme de cancer
– tuturor afecţiunilor respiratorii
– unor boli diagnosticate la naştere, etc., etc.
- Care este interpretarea din perspectiva psihologică?
S-a constatat că mulţi fumători încep practicarea viciului la vârsta adolescenţei, exprimând o trăsătură rebelă. Fumătorul tipic, ca profil de personalitate este extrovertit, sociabil, impulsiv, care îşi asumă riscuri şi caută provocări. Uneori însă, şi persoanele boeme pot fi asociate cu fumatul. Iniţial, prin activarea sistemului dopaminergic, fumatul dă senzaţii plăcute. Aceasta este „capcana nicotinică”. Ulterior, când apar simptomele neplăcute, dependenţa este deja instalată, iar fumătorul cu greu mai poate scăpa din capcană.
- Care este percepţia din perspectiva sănătăţii publice?
Multe guverne încearcă să determine populaţia să se abţină de la fumat, prin campanii în mass-media care accentuează efectele dăunătoare pe termen lung. Implicarea autorităţilor este importantă şi pentru limitarea fumatului pasiv sau second-hand care afectează persoane inocente din imediata vecinătate a fumătorilor. Dimensiunea legislativă a problemei este foarte importantă, putând contribui la diminuarea fumatului la nivel populaţional. Astfel, efectele dovedite ale riscurilor pentru sănătate ale fumatului au dus la instituirea în multe ţări a taxelor ridicate la produsele tabagice şi a campaniilor anti-fumat lansate în fiecare an în încercarea de a stopa fumatul.
„Smoking kills” se traduce în limba română prin „fumatul ucide”, şi nu prin „fumatul poate ucide”. Este o diferenţă care contează.
- A fost cândva fumatul perceput pozitiv?
Percepţia favorabilă a fumatului este o altă capcană. Istoria oferă exemple:
Începând cu mileniul 5 i.H., culturile vremii de pe diverse meridiane, cum sunt cele aztecă sau persană, acordă fumatului o semnificaţie mistică. Proaspăt adus în Europa, fumatul este practicat în casele regale. Ulterior, dezvoltarea industriei de profil a fost dublată de o dimensiune artistică. Unii pictori sau muzicieni considerau fumatul o sursă de inspiraţie. Imaginile unor personaje celebre, cum sunt detectivul Sherlock Holmes sau actorul Humphrey Bogart, erau asociate cu fumatul. Naivitatea oamenilor a mers până acolo încât, în perioada interbelică, a fost inventată şi o haină elegantă numită smoking.
- Când a avut loc schimbarea de atitudine?
Începând din a doua jumătate a secolului XX, comunitatea ştiinţifică medicală a conştientizat riscurile majore pentru sănătate ale fumatului, declarându-l o problemă de sănătate publică. Acest accident de comportament în masă s-a extins în ultimele decenii la scară planetară. În anii ’60, mai mult de 50% dintre britanicii şi finlandezii adulţi fumau. În anii ’80, peste 70% dintre japonezi şi coreeni fumau.
În prezent, datorită măsurilor educative şi legislative luate în toate ţările dezvoltate, fumătorii sunt izolaţi, ostracizaţi, marginalizaţi social. Efectul imediat este reducerea apariţiei infarctului miocardic şi al altor dezastre vasculare.
- Cum acţionăm pentru a renunţa la fumat?
– în primul rând, trebuie să luăm o decizie fermă de renunţare la fumat;
– apoi alegem strategia: bruscă sau progresivă;
– stabilim ziua Z pentru abandonul definitiv al fumatului;
– conştientizăm orele la care subiectul simte nevoia să fumeze;
– întârziem aprinderea primei ţigări şi creştem în mod gradat intervalul de timp dintre ţigări;
– dezvoltăm tehnici de negociere cu pofta (distragerea atenţiei, un pahar cu apă, respiraţie adâncă etc.);
– în fine, facem o listă cu membrii familiei, colegii de serviciu, prietenii care susţin demersul de renunţare la fumat, care va fi citită în momentele dificile.
- Care sunt cele mai obişnuite scuze?
Citez dintr-o selecţie a celor mai frecvente răspunsuri ale pacienţilor mei:
1. Am mai încercat şi am ratat!
Majoritatea celor care au reuşit au încercat de repetate ori. Verifică dacă ai greşit ceva şi încearcă din nou.
2. Mulţi fumători recurg la scuza că se vor îngrăşa dacă abandonează ţigările.
Care este de fapt realitatea?
Doar o treime dintre cei care se lasă de fumat se îngraşă. Surplusul ponderal este în medie de 2-3 kg, iar riscul pentru sănătate este incomparabil mai mic decât continuarea fumatului.
3. Unele persoane declară că nu pot trăi fără tutun!
S-ar putea să apară dificultăţi, dar pe termen scurt. Familia şi prietenii vă vor înţelege şi veţi petrece mai mult timp împreună.
4. Vecinul meu fuma 60 de ţigări pe zi şi a trăit 90 de ani!
Poate fi adevărat pentru un individ, dar aceasta este excepţia, şi nu regula. Studiile pe zeci de mii de pacienţi sunt relevante şi atestă contrariul.
5. Mulţi fumează pentru că le place!
Să ne gândim la faptul că peste 70% dintre fumători vor să se lase. Există multe alte satisfacţii mai puţin periculoase pentru sănătate.
6. Bunicul meu a murit de cancer pulmonar fără să fi fumat vreodată!
Observăm din nou excepţia care întăreşte regula: statisticile globale arată că > 90% dintre pacienţii cu cancer pulmonar au fost fumători.
7. Altădată medicul îmi va cere să renunţ la alcool, grăsimi, sare, sex, şi viaţa mea va deveni mizerabilă.
Fumatul este periculos în orice doză. Alcoolul, grăsimile şi sarea sunt periculoase doar în exces. Cât despre sex, de regulă se observă o îmbunătăţire după renunţarea la fumat.
8. Ce rost are să renunţ la fumat când aerul este atât de poluat?
Fumul de ţigară conţine peste 4.000 de substanţe chimice, dintre care peste 40 sunt cancerigene. Concentraţia lor în fumul de ţigară este incomparabil mai mare decât în aerul celor mai poluate oraşe.
- Care sunt beneficiile renunţării la fumat?
În primul rând, fostul fumător arată mai bine: are ochii mai clari, riduri mai puţine, dinţi curaţi şi degete fără pete. Părul şi hainele nu mai miros. Actualul nefumător se simte mai sănătos şi respiră mai uşor, iar funcţia sexuală se ameliorează.
În al doilea rând, scad frecvenţa, durata şi intensitatea episoadelor de infecţii respiratorii intercurente. De asemenea, scad riscurile pentru infarct miocardic, paralizii, cancer pulmonar, alte boli.
În al treilea rând, dispar eventualele efecte dezastruoase asupra sarcinii, copiilor şi celorlalţi colocatari. De asemenea, scad riscurile de infertilitate şi impotenţă.
În sfârşit, bani salvaţi şi presiune socială scăzută.
- Aveţi mulţi pacienţi care au renunţat definitiv la fumat?
Internarea pentru infarct este momentul optim pentru abandonarea fumatului. La acest segment de pacienţi avem o rată mare de succes. În schimb, pacienţii cu boli mai puţin grave renunţă mai greu la fumat, uneori după mai multe încercări.
Marea majoritate a pacienţilor înţeleg pericolul fumatului, iar o parte dintre ei au şi puterea de a se lăsa.
