Cunoscută și sub numele de „Ziua Muncii”, 1 Mai se sărbătorește în mai multe zone de pe glob, nu doar în România. În rândurile ce urmează vom afla câte ceva despre istoria ei.
Originile zilei de 1 Mai încep in Chicago, în anul 1886. La început a fost doar o mișcare a sindicaliștilor, aceștia cerând reducerea normei zilnice de muncă la 8 ore. În acel an, membrii Federației Sindicatelor din SUA și Canada (precursoarea Federației Americane a Muncii), ieșeau în stradă pentru a cere o nouă rezoluție în care să figureze că: „8 ore să constituie ziua legală de muncă”.
Numărul celor ieșiți în stradă îin acea zi a fost de 90.000, dintre care 40.000 intrați în grevă. Protestele au continuat mai multe zile, numărul celor care participau fiind în creștere. Din păcate, la data de 3 mai au fost și victime, patru muncitori fiind uciși iar alții răniți. Tot în 3 mai, dar seara, în Piața Haymarket din Chicago, începea o nouă manifestație și aici existând alte victime: 66 de polițiști răniți dintre care 7 au și murit iar alte 200 de persoane au fost rănite sau ucise de focurile de armă ale polițiștilor.
Rezultatul în urma acestui protest de stradă, desfășurat la Chicago și după aceea pe tot teritoriul american a fost reducerea numărului de ore zilnice muncite la un număr de 8. După doi ani, la Paris, membrii social-democrați care erau afiliați la Internaționala aII-a, au stabilit că ziua de 1 Mai va deveni o zi internațională a muncitorimii. După anul 1904, cei din Federația Americană a Muncii au ales să se dezică de această zi, ei sărbătorind anual „Labor Day („Ziua Muncii”) la data de 1 Septembrie.
În întreaga Europă, totuși, tot 1 Mai a rămas sărbătorită sub numele de „Ziua Muncii” fiind și o amintire a faptului că pentru reducerea normei de muncă la 8 ore pe zi și-au dat viața mai mulți muncitori.
