Românul este adaptabil, se obişnuieşte cam cu orice, numai să-i fie servit în porţii mai mici la început şi cu linguriţa, că apoi înghite fără probleme şi cu polonicul. S-a obişnuit cu viaţa grea, s-a obişnuit cu datoriile, s-a obişnuit cu necinstea politicienilor, s-a obişnuit cu hoţia din plin, s-a obişnuit să fie prost privit în afară. mai avem puţin şi ne obişnuim şi cu faptul că ne pică toată ţara la Bac. Românul îndură şi se adaptează. Ar trebui să primim un premiu Nobel şi pentru cât de rapid găsim metode de a a ne adapta la toate porcăriile pe care ni le servesc alţii.
Campania se încinge pe ultima sută de metri. Televiziunile ne dezvăluie una sau alta, euro creşte, spre deosebire de porumb care cică se usucă de la secetă. Se pare că euro nu are nevoie de ploaie pentru a creşte. Nici preţurile nu mai au nevoie de umiditate, le merge bine pe uscat şi lor. Politica însă nu „intră” pe gol şi comentatorul de la scara blocului nu mai poate vorbi fără să-şi ude gâtul cu o câte o gură de bere din când în când. S-a obişnuit şi cu asta ca fiind singura distracţie pe care o cunoaşte. E căldură mare şi s-au încins atât de tare lucrurile încât şi cătuşele cu care sunt legaţi suspecţii din ultimele zile sunt insuportabil de fierbinţi. Dar, nu-i nimic, respectivii se obişnuiesc şi cu asta şi descinderile încep să devină o parte din viaţa noastră, a tuturor.
Duminică unii votează pro sau contra Traian Băsescu şi alţii se duc la plajă. Este treaba lor cum vor pune ştampila sau dacă o vor face. Pe garduri a mai apărut câte un banner cu mesaje anti-Băsescu greşit scrise. Deh, suntem în România şi nu ne mai mirăm, nici măcar nu ne mai surprinde, ba chiar ne amuză. Şi trecem mai departe şi ne-am obişnuit cu asta şi le tolerăm pe toate că doar ne-am născut cu toleranţa în gene. Aşa cum i s-a tolerat unui preşedinte mult prea vorbăreţ o exprimare adesea neportivită şi un comportament neprezidenţiabil, cum multora li s-au tolerat multe, ani de-a rândul, acum am ajuns să tolerăm lucruri cu mult mai grave. Spre exemplu, deja începem să ne obişnuim cu ideea că avem un premier plagiator, mai mult, acest aspect începe să devină un lucru definitoriu pentru Victor Ponta, un „je ne sais quoi” ce-l face şi mai interesant! Atât de tare începem să ne obişnuim cu acest fapt încât şi google-ul îl acceptă ca atare din start. La o simplă căutare a cuvântului „plagiator” primul site care apare este www.victorponta.ro. Nu-i aşa că-i frumos?
