Când construiești o casă – întodeauna începi cu temelia, nu cu acoperișul. La fel și cu statul român – vrei un stat putenic, construiește de la bazele societății, realizează sisteme puternice și corecte prin care să funcționeze un stat puternic.
Păi la o simplă privire la sistemele fundamentale de funcționare a statului român ce vedem?
- un sistem de sănătate disfuncțional, ineficient și corupt – în țara noastră dreptul la ocrotirea sănătății garantat de articolul 34 din Constituția României este doar un text scris în legea fundamentală a statului român căci, practic, dacă nu ai bani, pile, cunoștințe sau relații mori cu zile în spitalele din România, mai ales în cele din provincie. De multe ori nici măcar nu ești diagnosticat corect deoarece pentru acest lucru sunt necesare, în multe cazuri, analize și investigații medicale suplimentare costisitoare pe care oamenii de rând, oamenii simpli nu și le permit;
- un sistem de justiție care realizeaă „dreptatea” doar pentru cei puternici, pentru cei cu bani și pentru cei cu pile, cunoștințe sau relații sau care funcționează în baza unor „circulare” transmise de factorul politic, în baza cărora se adoptă decizii care favorizează instituțiile private de care statul român are nevoie – băncile de exemplu, de la care statul are nevoie de bani (mai ales în condițiile din prezent în care deficitul bugetar este uriaș); un sistem care descurajează oamenii obișnuiți să își continue drumul către înfăptuirea justiției reale;
- un sistem educațional eșuat, neuniform și disfuncțional – să-mi explice și mie reprezentanții sistemului de educație din statul român de ce copiii au nevoie de meditații pentru examenele de evaluare, admitere și alte exemene necesare evoluției către instituțiile superioare de învățământ? Sau să îmi spună și mie de ce există diferențele uriașe între copiii care urmează învățământul de stat în unități de învățământ din mediul rural sau din orașele mici și cei din capitală sau din orașele mari din România? Să-mi răspundă și mie autoritățile statului român ce fac copiii ai căror părinți nu-și permit să-i trimită la meditații pentru a trece într-o etapă superioară a studiilor?
- un sistem bugetar supradimensionat format în
- mare parte din persoane a căror singură calitate este aceea de a aduce voturi către partidul care le pun și le mențin în funcții publice – de câte ori nu ați auzit „păi a muncit pentru partid, a lipit afișe, a fost activ în mediul online în promovarea partidului și candidaților partidului și d-aia l-a pus și pe el/ea pe funcția aia”, sau „este a lu’ cutărică de la PSD/PNL sau alt partid și nu ai ce să-i faci, este postul lui”;
- o mass-medie înfierată, mai mult sau mai puțin conștient, care nu mai semnalează și investighează lucrurile rele care se petrec în societate, fie de teama pierderii finanțării de la partidele politice, fie de teama repercursiunilor generate de dezvăluirea unor fapte grave comise de persoane influente din diverse instituții ale statului sau din sfera politicului.
Ținând seama de cele precizate mai sus precum și de alte disfuncționalități ale statului român, nu am putut decât să mă amuz amar astăzi la discursul președintelui PSD, Marcel Ciolacu, care vorbea despre „realizările”domniei sale și ale partidului domniei sale (încă neînfăptuite) în ceea ce privește consolidarea poziției României ca actor important atât la nivel regional cât și la nivel global. Ce frumos vorbea domnul Ciolacu despre aderarea României la spațiul spațiul Schengen sau despre eliminarea vizelor de călătorie către SUA (care apropo, nu s-au realizat încă). Spunea președintele PSD că, deși parte din UE și NATO, România nu a avut până în prezent o poziție însemnată, determinantă în luarea deciziilor la nivelul organizațiilor internaționale din care face parte și că dânsul va face posibil acest lucru. Păi îi transmit eu domnului Ciolacu că, atât timp cât statul român este un stat corupt, cu reprezentanți la aceste instituții șantajabili tocmai din cauza corupției (despre care partenerii și aliații noștri știu foarte bine), România nu va avea niciodată vre-un cuvânt determinant de spus în luarea deciziilor.
Nici cu liderii PNL nu îmi este rușine și nu pot să nu mă amuz când mă gândesc că soția actualului președinte al PNL, Nicolae Ciucă, a profitat din plin de sistemul profund corupt din România, încă de pe vremea când domnul Ciucă era un simplu locotenent-colonel în Armata României (bine, nu chiar simplu – avea pile cunoștințe și relații domnul Ciucă). Doamna Ciucă era pe atunci funcționar bancar iar diurnele tuturor militarilor români participanți la misiuni în teatrele de operații externe se plăteau, la acel moment, printr-o simplă „coincidență” tipic românească, fix la banca unde era angajată doamna Ciucă. Nici de cariera militară a doamnei Ciucă nu mă mir foarte tare….că doar în România se poate să ajungi pe filieră indirectă întâi subofițer, apoi ofițer superior al Armatei române fix în Direcția Generală de Informații pentru Apărare. Bine, doar dacă soțul tău a fost șeful Statului Major General al Forțelor Armate române și are strânse relații cu lideri politici importanți din partidele politice care guvernează această țară de 35 de ani, altfel mai greu.
Închei cu o concluzie amară: În România nimeni nu este mai presus de lege – decât oamenii puternici, influenți și cu bani și toți sunt egali în drepturi – dar „mai egali” sunt aceeași oameni puternici, influenți și cu bani!
