În urmă cu câteva ore, o casă din cartierul în care locuiesc și eu, a luat foc. Un incendiu violent a izbucnit, se pare, din cauza unui scurtcircuit produs în urma unei pene de curent.
Din întâmplare, mă aflam în zonă când am văzut întâi mașinile de pompieri venind cu sirenele pornite: erau vreo 4. „E clar că s-a întâmplat ceva grav! Nu mergi cu 4 autospeciale dacă intervenția e minoră!”, mi-am zis în gând până să ma uit înspre locul de unde se vedea ieșind fum. La doar câteva secunde după ce mă gândisem că sigur e o intervenție majoră, ma uit în direcția în care se îndreptau mașinile ISU. Atunci am văzut fumul maroniu ieșind dintre blocuri iar când m-am apropiat mai mult, deși eram la ceva distanță, m-a lovit un miros puternic de lucruri arse.
Deși tocmai ce terminasem o știre și ma pregăteam sa ajung acasă pentru a-i face montajul video și textul, și pentru a pune la încărcat camera care între timp rămăsese fără baterie, pun mâna pe telefon și sun acasă: „-MAMA, VINO REPEDE LÂNGĂ FARMACIA DE PE COLȚ ȘI ADU-MI UNUL DINTRE APARATELE FOTO, CĂ AM NEVOIE URGENT!”
Am luat aparatul de la mama și m-am îndreptat în fugă spre locul cu incendiul încercând doar să surprind cadre pentru un amărât de articol. Cum se spune, m-am aflat acolo doar pentru a-mi face datoria.
Lume adunată, unii speriați de-a binelea, alții doar puțin mirați, alții adunați în grupuri mici deja comentau diverse „PĂI DA, CĂ ĂLA E PATRON ȘI A FĂCUT ȘI A DRES! NU DEGEABA I-A LUAT FOC CASA!”. Comentarii, să le spunem, de „Radio Șanț” – în cazul în care nu știați, Radio Șanț există și la oraș, nu numai la țară.
Însă, ce m-a scârbit, ca să zic așa, a fost comentariul unor „doamne” din categoria aceea care duminică de duminică se scoală cu noaptea în cap ca să prindă loc la „leturghie” și cotizează cu ultimul leu din buzunar la cutia bisericii.
Și cum stăteau adunate și se uitau făcându-și cruci cât ele de mari, în momentul în care am trecut pe lângă ele aud în scârbă „CE ȚI-E ȘI CU JURNALIȘTII ĂȘTIA! CE SE ÎNGHESUIE CA ȘOBOLANII CÂND E VORBA DE INCENDII SAU ACCIDENTE! CHIAR SUNT PENIBILI!”.
Am simțit că mi se urcă sângele la cap dar faptul că eram în timpul serviciului m-a oprit de la a le trânti în față niște replici demne de „inteligența lor strălucită” deși ar fi meritat din plin.
E dezgustător să te lovești de oameni ipocriți: pe de-o parte erau alarmate de ceea ce s-a întâmplat și mai aveau să plângă că „ Vai, bieții oameni, le-a ars casa! Doamne, ce tragedie!”. Dar dacă văd oameni care doar își fac datoria de a face niște fotografii și a transmite informații despre starea de la fața locului, oameni care se expun și riscurilor etc., imediat se grăbesc să arunce cu noroi numindu-i „ȘOBOLANI”.
Nu pot decât să închei cu întrebarea: CÂT DE REDUS MENTAL TREBUIE SĂ FII ÎNCÂT SĂ JIGNEȘTI NIȘTE OAMENI CARE DOAR ÎȘI FAC ȘI EI DATORIA?
