Articolul de față îl voi începe cât se poate de simplu, cu următoarea mențiune: RECENT, UN OM A MURIT NEVINOVAT! A MURIT DUPĂ CE ÎN URMĂ CU CÂTEVA ZILE A FOST BĂTUT CRUNT, ÎN PLINĂ STRADĂ, DE DOI HULIGANI RROMI, FĂRĂ CA CINEVA SĂ INTERVINĂ ÎN VREUN FEL!
Da, exact așa cu citiți: OM BĂTUT CU PUMNII ȘI PICIOARELE ȘI TRÂNTIT LA PĂMÂNT și nimeni nu a intervenit. Presa nu vrea să acuze de reavoință pe cineva în mod expres în rândurile scrise acum, însă de nepăsare da. Și aici nu e vorba de nepăsarea unui singur om, ci a câtorva zeci. Nepăsarea și frica de a ține piept în fața golanului stradal care își agită pumnii amenințător și de a-l înfrunta indiferent care ar fi deznodământul situației, ne face aproape zi de zi părtași la actele de violență petrecute în plină stradă. Ne e teamă că acel „animal” dezlănțuit ne va ține minte și ne va căuta să ne facă felul, vom fi nevoiți să ne ascundem toată viața de el sau de cei din neamul lui doar că de ce am fi avut „îndrăzneala” să îl înfruntăm? În felul acesta nu facem decât să îl încurajăm, chiar dacă în mod oarecum indirect, la „POȚI SĂ FACI ÎN CONTINUARE CE VREI TU, POȚI SĂ BAȚI ȘI, DE CE NU, CHIAR SĂ ȘI OMORI PE CINEVA! NOI ÎȚI DĂM VOIE! DA, NOI TOȚI!”
Vă place „tabloul” care vi se înfățișează când citiți rândurile de mai sus? Mie deloc! Și cu siguranță nici vouă, însă vă e teamă să înfruntați anumite situații. Există cazuri când printr-o astfel de atitudine nu aduceți decât deservicii: atât vouă înșivă, cât și celor din jurul vostru.
Tineți minte un aspect: teama și indiferența UCID! Ucid oameni nevinovați! Exemple sunt multe, dar în articolul de astăzi fac trimitere la ceea ce s-a întâmplat recent: moartea unui om care nu avea nici o vină, însă a avut ghinionul să se afle în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit si, cel mai grav, să se lovească de nepăsarea celor din jur care, de teamă să nu aibă aceeași soartă, au plecat mai departe lăsând cale liberă unor huligani care și-au câștigat „respectul” semănând teroare prin actele de violență pentru care nu plătiseră niciodată. De ce? Răspunsul e simplu! Celor agresați le-a fost teamă. Și uite așa, ajungem, încetul cu încetul, să fim agresați sau uneori chiar omorâți în propriul teritoriu tocmai pentru că, la un moment dat… AM TĂCUT. Și continuăm să tăcem, din păcate.
Ca o paralelă, vă dau un alt exemplu, vis-a-vis de teamă și de indiferență, dintr-o poveste postată de un prieten virtual pe pagina sa de facebook: o fată merge și ea, ca orice fată, într-un club și acolo comandă o băutură la sticlă de 0,33cl. La un moment dat, fata din poveste lasă sticla pe masă și lipsește pentru câteva minute. Revine și bea din sticlă fără a avea vreo suspiciune. În scurt timp acuză stări de rău și merge la spital unde este supusă analizelor. Ce descoperă în urma acestora? Că ingerase opioide și un cocktail din niște substanțe ciudate. A atenționat-o cineva, când s-a întors, asupra pericolului din sticlă? Nu! Din ce cauză? indiferența sau… teama de a vorbi! Și cu siguranță nu e singurul caz de acest gen. Dar… cum spuneam: puțini sau chiar deloc, sunt cei care au curajul să ia atitudine sau să rupă tăcerea.
Dragilor, vă mai spun să rețineți ceva: în astfel de situații, vorba aceea cu „TĂCEREA E CA MIEREA.”, vă poate costa scump. Fie pe voi, fie pe cei de lângă voi! Credeți că merită să rămâneți muți și indiferenți? Eu personal zic că nu!
Alegerea vă aparține vouă înșivă, însă, niciodată să nu vă mai mirați de cât de scump este plătit un anumit preț! Vă întrebați de ce huliganii au tupeu și ajung chiar să omoare sau să lase oameni cu sechele? Răspunsul e simplu: PENTRU CĂ LI S-A PERMIS ȘI LI SE PERMITE ÎN CONTINUARE! Probabil e nevoie să mai moară în plină stradă încă vreo câțiva oameni și poate nici atunci nu se va conștientiza gravitatea situației.
