Ion C. Brătianu, fondatorul PNL
„Partidul Naţional Liberal nu s’a născut ca o formaţiune spontanee şi teoretică, el nu e concepţiunea unor savanţi doctrinari. PNL a răsărit ca expresiunea unor nevoi mari şi reale a statului şi neamului nostru. El s’a făcut rând pe rând organul de execuţie al necesităţilor vitale ale României şi prima nevoie la care a trebuit să răspundă, care pe toate le precede şi rezumă, de la care şi’a luat numele de naţional-liberal, a fost nevoia de a asigura existenţa naţională a românilor.’’
Ion I.C.Brătianu, decembrie 1905, declaraţie făcută în Parlamentul României
136 de ani. O vârstă veritabilă pentru un partid veritabil. O vârstă greu de atins pentru orice formaţiune politică din plan european, cu atât mai puţin pentru o formaţiune românească, pe o scenă politică atât de labilă, de schimbătoare şi atât de pusă la incercare de vicisitudinile istoriei în ultima sută de ani.
PNL împlineşte această vârstă pe 24 mai 2011. Face acest lucru cu fruntea sus, după ce, privind retrospectiv, numele său se leagă de cele mai importante realizări pe care le-a atins România în perioada modernă şi contemporană.
Spiritul liberal a fost cel care a coagulat românitatea la 1848. Sub cârmuire liberală statul roman a traversat momentele sale de apogeu: cucerirea independenţei la 1877 – 1878 şi întregirea teritorială prin făurirea statului naţional unitar in 1918. Lipsa unei aristocraţii puternice, a unei burghezii solide sau a unei biserici bine organizate a situat Partidul Naţional Liberal ca principal instrument responsabil de toate progresele României. Panteonul figurilor politice autohtone este aureolat de personalităţi liberale precum Kogălniceanu, D.A. Sturdza, Rosetti, I.Gh.Duca şi bineînţeles ,,dinastia’’ Brătienilor. Perioadele de guvernare liberală de la sfârşit de secol XIX şi între cele două războaie mondiale se confundă cu perioada celor mai profunde reforme din societatea românească. Liberalii şi-au asumat dintotdeauna postura de apărători ai sistemului partinic şi ai democraţiei ca regim politic. Constituţia din 1923 şi întreaga reţea de legi de impulsionare economico-socio-culturală românească, creaţii liberale în proporţie covârşitoare demonstrează din plin acest lucru.
Nu numai însă înainte de comunism ci şi după revoluţia postdecembristă liberalii au dovedit că sunt garantul progresului şi prosperităţii, aşa cum s-a întâmplat în timpul guvernării Tăriceanu între 2004 – 2008.
Astăzi PNL, prin politica pe care o duce şi-a asumat în întregime consideraţiile lui Ionel Brătianu, conform cărora un partid trebuie să reprezinte un organ viu, cu rădăcinile în istoria ţării, nu o grupare improvizată şi efemeră.
Liberalii au reprezentat aşadar partidul românesc prin excelenţă, model de structură, organizare şi acţiune politică pentru competitori. Definiţia dată de Vintilă Brătianu acum un veac e mai actuală ca oricând:
„Un partid naţional, liberal şi democratic, numeros şi capabil să ajute la a doua renaştere naţională, cum a slujit pe cea dintâi, aşteaptă cu nerăbdare să’şi împlinească rolul frumos ce’i revine. El poate, punându’se în capul mişcării ce se produce, să’i înlăture multe piedice, să’i accelereze mersul. Pentru aceasta însă trebuie şi de rândul acesta să nu renunţe de a fi ceea ce a fost la epocile mari şi critice, propovăduitorul ideilor mari, apărătorul neadormit şi bine înarmat al intereselor statului şi al celor mulţi…’’
Prof. Cătălin Drăghici
