Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, lansează acuzații grave la adresa Guvernului și pune sub semnul întrebării modul în care România utilizează fondurile împrumutate prin programul european SAFE pentru investiții în industria de apărare. Parlamentarul susține că grupul german Rheinmetall ar fi beneficiat de un contract de aproximativ un miliard de euro, în condițiile în care statul român dispunea deja de un șantier naval unde ar fi putut fi construite navele militare. Peiu critică și prioritățile bugetare ale Executivului, acuzându-l că favorizează marile companii străine în timp ce reduce cheltuielile din educație.
Declarațiile senatorului AUR vizează atât situația financiară a companiei germane Rheinmetall, cât și deciziile Guvernului privind achizițiile și investițiile în industria națională de apărare.
Potrivit lui Petrișor Peiu, autoritățile române ar fi ales o formulă contractuală dezavantajoasă pentru stat, prin care o companie străină ar urma să obțină controlul asupra unui șantier naval și, în același timp, să beneficieze de fonduri publice pentru construirea unor nave.
„Rheinmetall nu prezintă niciun fel de credibilitate pe piața investițiilor”
Liderul senatorilor AUR își începe criticile cu o referire la evoluția bursieră a companiei germane.
„Se pare că Rheinmetall, compania care a primit cadou aproape 6 miliarde de lei de la guvernul României, nu prezintă niciun fel de credibilitate pe piața investițiilor, având o scădere a prețului acțiunilor cu 40% numai de la începutul acestui an!”, afirmă Petrișor Peiu.
Parlamentarul folosește această presupusă depreciere bursieră pentru a pune sub semnul întrebării oportunitatea încheierii unor contracte de mare valoare cu grupul german.
Scăderea de 40% și concluzia privind lipsa de credibilitate reprezintă însă afirmații ale senatorului, neînsoțite în comunicatul transmis de date bursiere sau de o analiză financiară care să le confirme.
Acuzații privind un contract de un miliard de euro pentru construcția a patru nave
Cea mai importantă parte a declarației se referă la modul în care ar fi fost gestionat un proiect de construcție navală finanțat prin programul SAFE.
Petrișor Peiu susține că România avea posibilitatea să construiască patru nave militare într-un șantier naval existent, valoarea proiectului fiind estimată la aproximativ un miliard de euro.
În schimb, potrivit parlamentarului, Guvernul ar fi decis să atribuie contractul companiei Rheinmetall.
„La începutul anului, odată cu împrumuturile luate din programul SAFE, România era în următoarea situație: avea un șantier naval, unde trebuia să construiască patru nave, care valorau 1 miliard de euro”, declară liderul senatorilor AUR.
Acesta susține că firma germană ar fi folosit o parte din avansul primit pentru a cumpăra chiar șantierul naval unde urmează să fie construite navele.
„Guvernul Bolojan a procedat astfel: a contractat miliardul către Rheinmetall, care, din avansul primit, a cumpărat cu a șaptea parte din bani șantierul naval, unde va face navele și va primi restul miliardului”, afirmă Peiu.
Dacă mecanismul descris de senator ar fi confirmat, acesta ar ridica întrebări privind structura finanțării, condițiile de atribuire a contractului și beneficiile economice pentru statul român.
Comunicatul AUR nu precizează însă numele șantierului naval, documentele contractuale sau valoarea exactă a unei eventuale tranzacții de achiziție.
Programul SAFE, în centrul disputei politice
Programul european SAFE este destinat sprijinirii investițiilor în apărare, prin împrumuturi acordate statelor participante pentru achiziții și proiecte din domeniul securității.
În acest context, una dintre problemele importante pentru România este măsura în care fondurile utilizate pentru înzestrarea militară contribuie și la dezvoltarea industriei naționale.
Declarațiile lui Petrișor Peiu readuc în discuție rolul companiilor străine în contractele de apărare, utilizarea capacităților industriale existente și posibilitatea ca investițiile să genereze locuri de muncă și valoare adăugată în România.
Totuși, existența unui contract de achiziție militară nu echivalează automat cu acordarea unui „cadou” financiar, așa cum formulează senatorul AUR. Pentru evaluarea unei asemenea acuzații sunt necesare informații despre procedura de atribuire, obligațiile contractuale, livrările asumate și plățile efective.
Peiu acuză Guvernul că economisește la educație, dar cheltuiește miliarde în industria de apărare
Senatorul AUR face și o comparație între sumele destinate contractelor militare și măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare.
„În tot acest timp, guvernul se laudă că reduce cheltuielile care i se par inutile, cum ar fi salariile profesorilor și bursele elevilor”, afirmă Petrișor Peiu.
Prin această declarație, parlamentarul critică prioritățile Executivului, susținând că austeritatea aplicată unor domenii sociale contrastează cu disponibilitatea Guvernului de a angaja sume importante în contracte cu mari companii internaționale.
Mesajul politic al AUR este că investițiile în apărare ar trebui să fie însoțite de o justificare economică transparentă și de beneficii concrete pentru industria românească.
Întrebări privind utilizarea banilor publici
Acuzațiile formulate de Petrișor Peiu vizează un domeniu sensibil, în care contractele de apărare presupun sume importante, angajamente pe termen lung și implicații pentru securitatea națională.
Pentru clarificarea situației ar fi necesare explicații oficiale privind identitatea șantierului naval invocat, existența și valoarea contractului atribuit companiei Rheinmetall, condițiile de finanțare și eventualele tranzacții privind activele industriale.
De asemenea, rămâne de stabilit dacă sumele menționate de senator reprezintă valoarea unui contract, fonduri deja transferate sau estimări ale unor investiții viitoare.
Deocamdată, afirmațiile liderului senatorilor AUR reprezintă acuzații politice care necesită verificare documentară. Comunicatul nu include un punct de vedere al Guvernului României sau al companiei Rheinmetall.
Disputa readuce însă în atenție o întrebare esențială: în ce măsură împrumuturile contractate de România pentru înzestrarea militară vor contribui și la consolidarea propriilor capacități industriale, nu doar la achiziționarea de echipamente și servicii de la furnizori externi?
