Mai presus de orice, Africa reprezintă avantaje neaşteptate – Rooibos, o plantă lipsită de cofeină şi acid tanic. Din acest motiv, prepararea este foarte uşoară. Prea mult ceai sau un timp mai îndelungat de infuzie nu au un efect aşa de mare şi infuzia rămâne perfectă pentru consum. Ceaiurile Rooibos pot fi excelent îmbunătăţite cu diferite inflorescenţe ca nalba şi floarea soarelui.
Istoria ceaiului
În 1772, un botanist pe nume Carl Thunberg a fost prima persoană care a raportat despre existenţa ceaiului Rooibos. Populaţia Khoisan, din Africa de Sud, folosea acest ceai de mii de ani, în special datorita proprietăţilor sale medicale. Mai târziu, deoarece ceaiul negru era prea scump, foarte mulţi oameni au ales ca şi alternativă ceaiul Rooibos. În funcţie de modul de procesare, acesta poate fi verde sau roşu. Acest lucru depinde în mod direct de fermentaţia sau oxidarea realizată în cadrul procesului de fabricaţie.
Cunoscut şi sub numele de ceai roşu, ceaiul Rooibos este o băutură foarte populară în multe ţări şi etnii. De exemplu, în cele mai multe locuri acest ceai este consumat fără a i se adăuga lapte sau zahăr, dat fiind faptul că cei mai mulţi oameni consideră această băutură ca fiind una dulce, cu un uşor gust asemănător celui de nucă. În orice caz, în regiunea Africii de Sud, populaţia obişnuieşte să adauge zahăr şi lapte la ceai, considerând că ceaiul roşu este apropiat de cel negru.
Cercetătorii au descoperit că ceaiul rooibos are proprietăţi antialergice, antibacteriale, antispasmodice, antivirale, antioxidante, previne îmbătrânirea prematură, are puţin tanin, este bogat în minerale şi este anticancerigen. Mineralele conţinute sunt cupru, fier şi potasiu, calciu, fluor, zinc, mangan şi magneziu. Cercetătorii japonezi au numit acest produs, ceaiul vieţii lungi. Ceaiul calmează şi induce un somn liniştit atât copiilor, poate fi tratată febra şi este perfect contra durerilor de cap sau stărilor de nervozitate.
În 1968 medicul Annique Theron a descoperit că ceaiul rooibos are şi efecte în folosirea lui externă. Acesta calmează şi vindecă pielea iritată.
Ceaiul Green Rooibos
Spre deosebire de ceaiul Rooibos clasic, această varietate Green Rooibos este obţinută prin stoparea proceselor de fermentare şi oxidare imediat după ce frunzele sunt culese. Planta este aceeaşi, Aspalanthus linearis cultivată în sudul Africii. Însă, în loc să fie lăsat să fermenteze timp îndelungat precum ceaiul tradiţional Rooibos, acest tip este uscat, înăbuşit pentru împiedicarea oxidării, iar mai apoi rulat şi uscat.
Ce se obţine, de fapt, prin schimbarea tehnicii de prelucrare a frunzelor? Un ceai mai delicat, mult mai aromat, de o culoare mai deschisă şi un gust mai vegetal. Studii de specialitate au demonstrat că Green Rooibos este mai bogat în antioxidanţi, flavonoide şi minerale. De asemenea, efectele acestui tip de ceai sunt mai puternice decât cele ale ceaiului roşu, el având proprietăţi mai pregnante antialergice, antivirale şi antispastice.
Este un ceai care nu conţine cofeină, deci poate fi băut fără probleme seara, înainte de culcare. Mai mult, este bogat în minerale precum fier, magneziu, potasiu, zinc, calciu şi vitamina C. La fel, fiind bogat în antioxidanţi ajută la întreţinerea sănătăţii şi supleţii pielii, precum şi la prevenirea îmbătrânirii ei.
Ceaiul poate fi consumat atât fierbinte, cât şi răcit, lichidul având o culoare portocaliu deschis şi un gust dulceag.
