Ţara lui „Este, băăă!”

La fel cum târgoveţii se adunau în piaţa unei cetăţi medievale să aplaude şi să fluiere, când unul sau altul dintre nobilii trădători era, după caz, torturat, tras pe roată, spânzurat sau decapitat, la fel şi o bună parte dintre români au ajuns să discute pe stradă sau să umple forumurile site-urilor de ştiri cu mesaje de bucurie vizavi de suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Evident, nu îi putem uita nici pe aceia care se bucură de dovedirea plagiatului lui Ponta, pe aceia care se îmbată de fericire că Năstase e încarcerat sau pe postacii care cred că „Antonescu o să o ia în mână dacă va candida împotriva lui Ungureanu la anticipatele prezidenţiale”.

Cum nu mai avem echipă naţională de fotbal şi nici echipe de club care să conteze, nu rămâne decât să ne bucurăm de victoria efemeră a vreunui partid sau, mai ales, de sucombarea electorală a altuia. „Este, băă, scăpăm de Băsescu!”, „Este, băă, a picat PDL!” sunt urletele de bucurie exprimate pe diferite forumuri, uitând că schimbarea puterii nu înlesneşte nici plata întreţinerii, nici creşterea pensiilor sau a salariilor, cu atât mai puţin dezvoltarea bunului simţ. Iar puterea, indiferent care este ea, nu munceşte în locul tău! Poporul vrea scandal şi sânge, ce dracului atâta muncă şi trai bun!

Nu contează că USL a oferit, în ultimele trei luni de când se află la putere, doar scandal, nu contează că euro a luat-o la deal în bătălia cu mioriticul leu, nu contează că bugetul e varză! Dacă tanti Leana l-a văzut pe Băsescu dat jos e tot ce contează pentru ea! Ea, casnică mai toată viaţa ei şi mare fană a telenovelelor, nici măcar nu ştie cu ce se ocupă preşedintele ţării şi nici măcar nu îi pasă de asta. Ei nu îi pasă că nu a mai muncit de prin 1997 undeva şi că nimeni nu este obligat să îi dea să trăiască, nu îi pasă de faptul că nici cu ăştia nu o să fie mai bine, contează doar că tanti Leana şi-a potolit setea de sânge, văzându-l pe Băsescu plecat de la Cotroceni. Probabil, dacă Băse ăsta nenorocit ar înfunda şi puşcăria, „în locu’ lu’ Năstase, care măcar mai dădea şi la amărâţi”, tanti Leana ar avea primul orgasm de după 1992. Este, băă!

Nea Gigi, şofer pe vremuri la o întreprindere socialistă, acum paznic la un privat, a strigat şi el „Este, băă!”, pentru prima dată după campionatul de fotbal din 1994, când România ajunsese departe. Nea Gigi nu se uita la meci, ci a văzut rezultatele alegerilor, pe data de 10 iunie! Era destul de beat, îi dăduse primarul câteva pahare electorale de votcă… Deşi locuitor al unei comune pururea pesediste, într-un judeţ veşnic pesedist, nea Gigi s-a bucurat că PDL nu mai e cine ştie ce la nivel naţional. O lună mai târziu, băiatul său, şmecheraş din sat, a picat bacalaureatul, cu media 2,30, deşi cu o seară înainte a strigat şi el „Este, băăă!”, atunci când a câştigat la pariuri. Este, băă!

Ionel este un înfocat utilizator de Facebook. E trecut de 30 de ani, a trecut prin facultate ca gâsca prin apă şi urăşte de moarte regimul Băsescu. Nu a avut niciodată un loc de muncă stabil, însă a organizat proteste de stradă iarna trecută, într-un oraş de provincie. Reputaţia de atunci şi-o foloseşte din plin acum, când înjură oameni care au realizat, de bine de rău, ceva în viaţă! Dacă acei oameni nu au împărţit „tovărăşeşte” nimic cu el, sunt declaraţi „băsişti” şi duşmani ai poporului! Nu are loc de muncă, asemenea multor ca el. A strigat, totuşi, „Este, băă!” când a fost suspendat Băsescu, chiar dacă habar nu are cum va arăta viitorul lui peste un an.

„Este, băă! O ducem rău dar nu facem nimic să ne schimbăm soarta! Doar alţii sunt vinovaţi că suntem nişte putori, doar politicienii sunt responsabili că nu muncim! De aceea, vrem sânge, vrem ca ăştia să moară, să plece! Şi, când se va întâmpla acest lucru… este, băă!”.