De obicei, am căutat să nu abordez în editorialele pe care le scriu teme locale. Nu pentru că aş dispreţui localitatea, dar pur şi simplu cred că publicul care citeşte articolele mele o face tocmai pentru că încerc să-i scot din „localitate”, o localitate dominată de un peisaj trist, cu primari „duci”, „baroni” şi alţi analfabeţi oficiali de prin localităţile judeţului, agresivi, opulenţi şi aşa mai departe. Trebuie să scriu însă pentru că tupeul şi amnezia unora tind să bată realitatea bunului simţ, aşa şubredă cum o fi ea la ora actuală.
Este vorba despre recenta campanie propagandistică lansată de Consiliul Judeţean, colorat aproape în totalite în roşu PSD, care are drept temă ghiozdanul oferit copiilor sărmani. Tema ar fi nobilă, dacă nu ar fi meschină prin intenţiile sale ascunse, şi ar fi serioasă dacă nu ar fi promovată de personaje precum Florin Tecău, profesor anonim prin vocaţie şi părintele unui elev care nu venea la şcoală.
Am avut neşansa să fiu profesorul tânărului Tecău un semestru, înainte să-mi dau demisia, şi să mă întâlnesc cu el de maxim câteva ori în toată această perioadă! Pur şi simplu avea un statut special, deşi nu excela prin nimic din cele referitoare la ghiozdan. Dar, poate că nu ştiţi… Astfel de cazuri sunt din ce în ce mai normale în şcolile noastre. Prezenţa la şcoală şi învăţătura sunt doar pentru elevii fraieri, nu şi pentru odraslele unora, temporar în nişte funcţii.
Nu aş vrea să dezvolt mai mult neferictul caz, din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, atât prin complicitatea părinţilor, dar mai ales al direcţiunilor de şcoală, absolut „dezinteresate” de astfel de imperfecţiuni lucrative.
Aflând de „vâlva” propagandistică cu ghiozdanul pentru elevii sărmani, nu am putut să nu mă gândesc decât la copiii şi elevii nesărmani, care împreună cu părinţii lor „importanţi” îşi bat constant joc şi de şcoală şi de „ghiozdane”, şi de carte şi de profesorii care caută să ţină cât de cât cumpăna dreaptă într-o ţară şi într-o societate parcă tot mai necumpătate.
Mă opresc aici pentru că mi-e lehamite să mă mai gândesc la aşa ceva, dar să mai şi scriu. Aş dori însă să le sugerez unora dintre politicieni, să aibă cel puţin decenţa să nu mai facă propagandă pe teme generoase cu mult cinism!
