Şi-a dedicat întreaga carieră tehnicii şi vieţii în armată, devenind specialist în tancuri. De-a lungul timpului a format generaţii întregi de tanchişti în cadrul Şcolii de Tancuri şi Auto „Mihai Viteazul” din Piteşti. La 18 ani a urcat prima dată pe tanc, iar acum, în rezervă fiind, este preşedintele Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere – Filiala Judeţeană Argeş. Una dintre marile sale pasiuni însă a fost şi a rămas sportul, în special fotbalul.
Primul tanc şi… fotbalul
Abia ce terminase liceul când colonelul Alexandru Ţînţarcu a urcat pentru prima dată pe un tanc. Îşi aminteşte şi acum momentul, cu destulă emoţie. „Erau tancuri care făcuseră războiul. De fabricaţie sovietică, erau simple ca şi structură, dar simple şi uşor de manevrat”, spune colonelul. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat şi tancurile de acum au dotări electronice, sunt mai complexe. „Eu le-am cunoscut şi pe cele vechi, şi pe cele de acum. Cele vechi erau mai uşor de condus, acum sunt mai sigure, mai solide, dar mult mai greu de manevrat din punct de vedere al tehnicii”, spune Alexandru Ţînţarcu. În timp ce făcea şcoala de tanchişti, făcea şi fotbal, iniţial la echipa şcolii şi apoi la echipa uzinei din Mioveni. „Am jucat fotbal mulţi ani, încă din timpul şcolii militare de la Breaza, apoi la Piteşti, şi ulterior la echipa Uzinei Dacia din Mioveni. După ce a plecat la academie, nu a mai practicat fotbal, ci a rămas doar un iubitor „platonic” al acestui sport. „Nu ratez niciun meci la televizor. Echipa de suflet este, desigur, Steaua”, recunoaşte colonelul.
Ping-pong la Cercul Militar
Chiar dacă nu mai joacă fotbal de ani buni, colonelul Alexandru Ţînţarcu nu a lăsat sportul de-o parte. Joacă acum ping-pong la Cercul Militar, acolo unde au câteva mese pentru practicarea acestui sport. Uneori îşi mai ia şi nepotul la câte un meci, încercând să-l deprindă cu jocurile sănătoase de mic.
