Sfârșitul verii înseamnă debutul campaniei electorale (sau, în sfârșit, precampanie, dar tot aia e) pentru alegerile prezidențiale. În ciuda unei anticipate emulații mediatice, orice om normal la cap, orice tip care a studiat ceva sociologie sau, pur și simplu, care are un dram de pragmatism în vene știe cum vor sta lucrurile după aceste alegeri.
Cu un PSD aflat în cea mai mare criză de după 1990, cu un candidat-actualul premier Viorica Dăncilă-care s-a făcut remarcat mai mult prin gafe de exprimare decât prin măsuri care să ducă la creșterea economiei sau dezvoltarea infrastructurii, nu ne putem aștepta la o performanță deosebită a formațiunii în primul tur al alegerilor prezidențiale. De fapt, sunt șanse foarte mari ca Dăncilă să nu ajungă nici măcar în turul doi.
Marea revelație a alegerilor europarlamentare de la începutul acestei veri, alianța USR-Plus, îl aruncă în luptă pe Dan Barna, un personaj pe cât de controversat, pe atât de popular în rândul electoratului tânăr, electorat care s-a săturat de dinozaurii PSD aflați în funcții pe la sate, orașe sau în parlament încă din anii ’90.
Un alt candidat al Dreptei, Theodor Paleologu (PMP) are un discurs bun, specific unui om cu o pregătire și o educație ireproșabile. Din păcate, românii nu sunt pregătiți pentru a avea un altfel de președinte. Cum mare parte din societatea românească, de sus până jos, este scufundată în grobianism, nu văd foarte mulți ascultători de manele votându-l pe Paleologu.
Din păcate, clasa politică este o oglindă fidelă a societății în ansamblul ei. Degeaba 10-20-să zicem!, 30% dintre români vor altceva, cât timp 70% preferă să râgâie mici și bere la o serbare câmpenească, pe ritm de muzică de calitate îndoielnică, decât să citească o carte sau să vadă un film bun. De aceea, mulți ani de acum încolo, românii nu vor vota candidați la primărie care să vină cu proiecte bune, viabile pentru comunitatea lor, ci șmecherași fără bacalaureat (sau luat, cu chiu cu vai, la 40 de ani), semi-interlopi sau oameni care mai degrabă servesc interesele de familie și de partid decât pe cele ale comunității. La fel și în cazul parlamentarilor sau președintelui…
Nu mă aștept, așadar, deloc la surprize la alegerile din noiembrie. Indiferent de contracandidatul pe care îl va avea în turul doi, deja Iohannis și-a asigurat un al doilea mandat! Da, este candidatul incolor, inodor, așa cum a fost cinci ani ca președinte. Nu i-am remarcat, în toți acești ani, vreo mare realizare ca șef de stat, dar nici nu i se pot imputa greșeli grave. De aceea, dar și pentru că are girul mai-marilor Europei și al lui Donald Trump, care l-a primit la Casa Albă de două ori în ultimii trei ani, Iohannis va rămâne președinte și după decembrie 2019.
Cât despre alegerile locale și parlamentare din 2020, nici acolo nu vor fi mari surprize, PSD va pierde la un scor rușinos alegerile, nefiind nici aceasta o mare surpriză. Trei premieri într-o singură legislatură, nu mai puțin de 80 de miniștri care s-au succedat pe la diferite ministere, lipsa invesițiilor în favoarea unor creșteri halucinante ale veniturilor în sistemul bugetar (lucru care a iritat la culme pe angajații din mediul privat, care trăiesc cu salarii mizerabile), deficit bugetar și nivel al datoriilor ajunse la un maxim istoric- toate aceste vor băga PSD, cel puțin pentru patru ani, în undergroundul politicii românești.
