Decizia Uniunii Europene de a interzice exporturile de ovine și caprine din întreaga Românie până la finalul anului 2026 stârnește nemulțumiri puternice și ridică semne de întrebare privind proporționalitatea măsurilor impuse de Bruxelles. În timp ce autoritățile europene invocă riscuri sanitare, fermierii români se confruntă cu o pierdere estimată la aproximativ 300 de milioane de euro.
Totul a pornit de la un focar de pestă a micilor rumegătoare depistat în luna iunie într-o exploatație din județul Mureș. În locul unei abordări punctuale, limitate la zona afectată, Comisia Europeană a ales varianta extremă: blocarea exporturilor la nivel național.
O măsură disproporționată?
Criticii deciziei susțin că Bruxelles-ul a ignorat complet principiul regionalizării – aplicat în trecut în alte state membre – care ar fi permis continuarea exporturilor din zonele neafectate. În schimb, întreaga industrie este penalizată pentru un focar izolat, a cărui origine nici măcar nu a fost stabilită clar.
Argumentul Comisiei Europene, potrivit căruia există un „risc ridicat de răspândire” și o posibilă „circulație mascată” a virusului, este perceput de mulți fermieri ca fiind vag și insuficient fundamentat pentru o măsură atât de drastică. În lipsa unor dovezi transparente și detaliate, decizia pare mai degrabă una birocratică decât una adaptată realității din teren.
Lovitură directă pentru economie
Momentul este cu atât mai delicat cu cât România tocmai reluase exporturile către piețele din Orientul Mijlociu, după ani de eforturi diplomatice și comerciale. În 2025, exporturile de oi vii au adus peste 210 milioane de euro, iar pentru 2026 estimările indicau un potențial de 300 de milioane.
Blocarea totală a exporturilor nu afectează doar marile companii, ci mai ales micii crescători, pentru care vânzările externe reprezintă o sursă vitală de venit. În lipsa acestor piețe, există riscul prăbușirii prețurilor interne și al acumulării de pierderi în lanț.
Soluții întârziate și condiționate
Comisia Europeană indică drept soluție vaccinarea efectivelor, o măsură care vine însă tardiv și cu aplicare limitată. Autoritățile române au anunțat vaccinarea a 1,2 milioane de animale, însă doar în anumite județe și cu acordul Bruxelles-ului, ceea ce ridică din nou problema dependenței excesive de deciziile centrale.
În plus, eventualele compensații financiare pentru fermieri nu sunt garantate, ci doar posibile, în funcție de solicitările statului român și de aprobarea ulterioară a Comisiei. Cu alte cuvinte, pierderile sunt certe, dar sprijinul rămâne incert.
O problemă de echilibru în UE
Cazul exporturilor de ovine scoate la iveală o problemă mai amplă: dezechilibrul dintre deciziile luate la nivel european și impactul acestora asupra economiilor naționale. În timp ce protejarea sănătății animale este esențială, aplicarea unor măsuri uniforme, fără adaptare la contextul local, poate genera efecte economice devastatoare.
Pentru România, miza este acum dublă: controlul rapid al bolii și reluarea exporturilor, dar și o poziție mai fermă în negocierile cu Bruxelles-ul, astfel încât interesele fermierilor să nu mai fie sacrificate în numele unor decizii generale.
În lipsa unei revizuiri a măsurilor sau a unor compensații clare, decizia UE riscă să devină un nou exemplu de politică „one-size-fits-all” care afectează disproporționat statele din estul Europei.
