Angajaţii Agenţiei de Plăţi şi Implementare pentru Agricultură au zile grele şi parte de multe suspine pe la uşile lor, mai ales că începe o perioadă de foc, extrem de încărcată. Pe la uşile celor de la APIA încep să se perinde mii de argeşeni care vin să depună diverse dosare pentru subvenţii. A-nceput de ieri… nebunia. Aglomeraţie, căldură, nerăbdare, zbierăte, nervi şi îmbrânceli, cam aşa poate fi descris tabloul din faţa sediului APIA din Piteşti. Sute de oameni veniţi din toate colţurile judeţului s-au bulucit la uşa insituţiei pentru a depune cererile pentru subvenţii. Bătrâni şi tineri, mame cu odraslele după ele stăteau la coadă şi aşteptau să fie trecuţi pe listă. Numărul trecuse de 300 de persoane… şi răbdarea scăzuse direct proporţional. „Vreau şi eu să urc până la toaletă…”, strigă un om care încerca să se furişeze şi să ajungă mai repede la birou… Când este prins de angajatul APIA şi expediat din nou la coadă, omul începe să ţipe. „Ce listă… că unii intră fără să fie pe listă, ce e asta!” Între timp, angajaţii APIA, transpiraţi şi obosiţi, încercau să facă pe cerberii la uşa de la intrare. Noroc că până sus mai erau două etaje şi că nimeni nu era atât de rapid încât să scape fără a fi bifat pe listă. „Ăia care au intrat deja au venit şi au stat de la 7 de dimineaţă, de aia au fost primii…”, motivează o altă doamnă care stă pe scări şi-şi face vânt cu dosarul…
Copiii aduşi şi ei la… APIA
Cum azi a fost sărbătoare şi mulţi dintre oamenii de pe la ţară au lăsat munca de-o parte, la APIA a fost nebunie. Fiecare venise cum şi cu cine putuse… Unii din spital sa semneze nişte acte, alţii cu copii cu tot, că doar cu cine să-i lase. Important e că românul vrea bani europeni pe subvenţii… Când mai greşeau câte ceva, oamenii erau întorşi din drum să aducă documentul cerut sau să mai completeze vreun act. la întoarcere intra din „oficiu” fără să mai stea la coadă. La uşa instituţiei, o femeie cu două fetiţe după ea şi cu multe plase… „Ce să fac, trebuie să rezolv azi şi nu am avut cu cine să las copiii aşa că i-am luat cu mine”, spune femeia aplecându-se să-şi ia plasele şi să urce. Norocul ei, îi venise rândul…!
