„Propun pitestenilor un primar tânar, bogat si abilitat suficient prin succesul în afaceri!”
– De ce, domnule Daniel Dragomir, din afaceri, în politica? Si de ce tocmai acum? Ca parca…
– Simt, domnule profesor, aluzia la precedentele noastre discutii, când eu am încercat – desigur, fara sa reusesc – sa va conving ca omul de afaceri trebuie sa se tina departe de politica, fiindca cele doua spatii, asa credeam eu, nu sunt nicicum conivente…
– Ti-am spus, îmi amintesc bine, ca aceasta conceptie este o prelungire a tezei iliesciene promovate imediat dupa 89 si atât de paguboase pentru democratia româneasca, dupa care politica trebuie s-o faca numai politicienii (evident, cei veniti din comunism, caci altii nu erau), iar intelectualii sa-si vada de activitatea lor. Azi, se stie ca teza aceasta a fost respinsa, avant la lettre, chiar de Marin Preda si a fost spulberata, definitiv, de Vaklav Havel: si prin activitatea sa, si prin discursurile sale, dintre care unul rostit… chiar la Bucuresti. Si cum s-a întâmplat conversiunea?
– Am renuntat la aceasta conceptie, fiindca am înteles ca mediul de afaceri si mediul politic sunt nu doar conivente, ci chiar interdependente, ca, altfel formulând, starea afacerilor este dependenta de starea locuitorilor si starea locuitorilor este dependenta de starea afacerilor. Dar si fiindca eu am vazut ca primarii din postcomunism au sindromul lipirii definitive de scaun: au câstigat un mandat de primar si nu mai vor sa dea scaunul cu niciun chip. (Or eu stiu ca valoarea unui primariat nu se masoara cu anii, ci cu împlinirile. Pache Protopopescu, cel mai bun primar al Bucurestiului, a avut aceasta demnitate… doar trei ani!) Si, când sunt nevoiti sa plece din primarie, ei se lanseaza imediat în afaceri! Ceea ce mie mi se pare un parcurs inversat. Si am sa dezvolt mai departe aceasta idee…
– Si de unde crezi ca vine superioritatea unui primar tânar, bogat si abilitat prin succesul în afaceri?
– Un primar tânar vine cu o alta viziune despre administrarea unui oras modern si cu o alta mentalitate despre banul public, el fiind un om al prezentului si al viitorului. Pai, la vremuri noi, tot oamenii vechi?!? Un primar bogat nu vine la Primarie ca sa devina bogat, nu vine cu un apartament la bloc si pleaca de aici cu doua-trei vile, cu sute de mii de euro în conturi si cu afaceri numeroase si rentabile plasate pe numele membrilor familiei, rudelor, prietenilor… Iar un primar care a avut succes în afaceri ofera garantia suficienta ca va administra corect si eficient bugetul Primariei si averea comunitatii.
– Stai un pic, caci transgresezi prea usor si, poate, fortat din spatiul afacerilor în spatiul administratiei publice. Nu ti se pare?
– Nu, deloc, fiindca primariatul este, pe fond, o afacere ca oricare alta, adica o initiativa prin care se urmareste un profit, nu o paguba. Singura deosebire, caci exista una – iar aceasta este esentiala – este ca profitul nu trebuie sa fie al primarului si al acolitilor sai, ci al Primariei, adica, direct sau indirect, al cetatenilor municipiului.
– Si ce înseamna, în viziunea ta, un primar bun?
– Înseamna un primar care pastreaza si dezvolta patrimoniul localitatii, care reuseste sa mareasca bugetul, care apara bugetul de agresiuni si care, în mod necesar, îl foloseste numai în interesul locuitorilor. Iar activitatea unui astfel de primar nu poate fi decât transparenta, caci acel primar nu are ce ascunde de ochiul public…
– Ce oferta mai buna ai pentru pitesteni?
– Oferta mea nu este doar superioara calitativ, ci este o oferta sincrona cu epoca noastra, în care un oras mare trebuie sa fie o constelatie de orase mici (recte, cartiere) care dispun de toate serviciile si facilitatile, astfel încât cetateanul din cutare cartier marginas sa nu fie nevoit sa vina în centru pentru a-si rezolva o problema, de orice natura ar fi ea… Într-o asemenea abordare, este posibil ca, într-un anumit cartier, sa existe o oportunitate culturala sau economica pe care n-o poti gasi în centru. Centrul sa ramâna o zona simbolica, pentru promenada saptamânala sau lunara, pentru o piata publica mare, pentru un eveniment cultural de exceptie.
Spuneti-mi mie, de pilda, în ce cartier exista o piata publica? Pai cum poate exista un orasel fara o piata publica, fara acel spatiu al democratiei, al culturii, al educatiei si chiar al politicii?! De ce un eveniment cultural emblematic, precum „Simfonia lalelelor”, se desfasoara mereu în zona centrala?! De ce Pomul de Craciun si Oraselul copiilor se amenajeaza numai în Centru? De ce parintii din toate cartierele vin cu copiii în Expo-parc? Simplu: din lipsa de viziune si din lipsa dotarilor cartierale esentiale.
De aceea, îmi propun ca, dupa 4 sau cel mult 8 ani, Pitestiul sa fie un oras european veritabil: potent economic, curat si sanatos, adica ecologic, sigur, cultural, si, peste toate, frumos si cu o personalitate pregnanta.
Fara tristele expozitii de gunoi de la tomberoane, fara strazi cu santuri sapate a doua zi dupa asezarea covorului asfaltic si fara bordurile schimbate la foc automat, fara pavelele roscate din zona centrala, fara haitele de maidanezi, fara autoturismele stationate sau parcate pe unde poate fiecare, fara gradinite si scoli lipsite de spatiile necesare sau cu cladiri nereabilitate…
Dar un oras cu mijloace de transport în comun moderne, cu spatii verzi peste norma europeana de suprafata pe cap de locuitor si, deci, cu un aer respirabil, cu unitati de învatamânt ce dispun de spatii suficiente si moderne, cu filarmonica ce are „casa”, nu sta cu chirie, cu opera sau cu opereta, cu un parc natural precum cel al Craiovei, cu gradina botanica… Si, de ce nu, cu o cantina a saracilor, fiindca si ei sunt cetateni ai Pitestiului!
Sigur ca bomboana de pe coliva peisajului urbanistic central, cladirea Bibliotecii Judetene, aflata în topul kitsch-ului urbanistic din România, este foarte greu de restilizat la exterior. Dar nu imposibil, caci iata ca Bucurestiul a recuperat inspirat, prin „reîmbracare”, o cladire similara: cea a Teatrului National!
