A fost o săptămână de foc pe scena politică românească. Adrian Năstase a fost condamnat, a încercat să se sinucidă, nu a reuşit, Ponta este în continuare sub umbra acuzaţiei de plagiat, forumurile s-au umplut de opinii în aceste două cazuri, pro sau contra personajelor în discuţie. Şi, cu toate acestea, pentru mulţi români, viaţa curge ca şi până acum, sau poate puţin mai dificil. Au venit şi furtunile, viiturile, dar au trecut şi ele, iar pe omul de rând nimic din toate astea nu pare să-l mai afecteze decât dacă îl priveşte direct…
Omul de rând se trezeşte dimineaţa, pleacă la muncă, se întoarce, plimbă câinele prin parc, la fel şi copilul, se uită la un film sau la un meci, şi apoi se pregăteşte pentru o nouă zi. În treacăt, „frunzăreşte” puţin telecomanda, vede câteva ştiri, exclamă plictisit: „Fir-aţi ai dracu’ toţi!”, şi apoi revine la ale lui. Nimic nu pare să-l mişte pe românul mediu, muncit şi obosit, blazat şi plictisit până peste măsură. Unii poate mai ies puţin în faţa scării, seara, la o bere, şi discută ce ştiu ei mai bine – politică şi fotbal -, dar asta, aşa, doar pentru a face conversaţie şi atât. În rest, pentru aceşti oameni, luptele de la vârf parcă s-ar petrece într-o lume paralelă sau prin vreo altă ţară, foarte îndepărtată…
Aceşti oameni, de altfel, nici la vot nu ies, pentru că au impresia că este un gest inutil şi, în plus, deplasarea la vot şi necesitatea unei alegeri, oricare ar fi ea, le-ar perturba programul de duminică, din oricare duminică, pentru că este, oricum, acelaşi mereu. Fiindcă viaţa omului mediu din România şi a politicianului se desfăşoară paralel, nici nu se întrevăd schimbări serioase de 20 de ani încoace. Ceea ce nu înseamnă că schimbările nu există, însă ele sunt determinate mai mult din afară, prin forţa „curentului” din vest, care ne ia efectiv pe sus, pentru a ne duce spre o democraţie reală. Când vine valul democratic din vest, unii mai iau şi apă şi se zbat agonizând, nefiind capabili să „înoate” în apele libertăţii şi responsabilităţii.
În ultimele zile, condamnarea lui Adrian Năstase a trezit brusc niște categorii de oameni care nu ar fi crezut vreodată că unui „grangure” de talia lui Năstase i se poate întâmpla aşa ceva. Nici măcar Năstase însuşi nu a crezut până în ultima clipă. Presa străină a privit acest eveniment ca pe unul simbolic şi extrem de important, o dovadă că justiţia, în sfârşit, a început să se mişte. Alţii, mai sceptici, de prin România, cred că „şi ăsta se face scăpat”, iar categoria îndoctrinaţilor politic spune că e comandă „de sus“ şi că Năstase nu merge pe drept la închisoare. Oricum ar fi, câţiva s-au mai trezit la viaţă şi au început să se manifeste, într-un fel sau altul.
Omul de rând însă cu greu mai este trezit la realitate, şi atunci când acest lucru se întâmplă, se comportă ca un somnoros buimac, căruia i-a sunat strident în cap o alarmă enervantă şi l-a ridicat dintr-un vis profund, nu neapărat unul frumos. Este nevoie de atitudine din partea celor mulţi, or, tocmai acest lucru lipseşte. Poporul încă doarme, după ce a fost îndopat aproape 20 de ani cu somnifere puternice, care să-l aducă în această stare…
