„Dacii, neam de agricultori, vindeau cetăţilor greceşti de la Marea Neagră grâne, miere şi untelemn, din care aveau din belşug” scria Nicolae Iorga (cunoscut în contemporaneitate mai ales ca numele unui mare bulevard). La două milenii după ce presupuşii noştri strămoşi vindeau amfore cu untelemn, de ordinul sutelor, către grecotei, urmaşii lui Decebal, ai lui Traian, ai vreunui cuman, peceneg, vizigot sau slav, precum şi rudele scăpătate ale vreunui Bercea Mondial îşi scot acum ochii pentru câteva grame de ulei mai ieftin. Astăzi, mii de români au devastat câteva supermarketuri, pentru a cumpăra două sticle de untdelemn la preţ de una!!! Iar evenimentul nu a avut loc în vreun oraş foarte sărac, ci în mai toate oraşele patriei unde se afla vreun magazin al retailerului ghinionist, cu un management atât de prost încât să urle în gura mare că vând un produs cu 50 de bani mai ieftin decât barăcile de cartier!
Slugile lui Felix de la Antene au pus actele de vandalism ale nesătuilor pe seama sărăciei şi a deja plictisitoarei sintagme „în ţara guvernată dezastruos de Băsescu şi de Boc, românii au ajuns să se bată pentru mâncare”. Că nu e aşa, se poate vedea de la o poştă…
Înghesuiala românilor pentru ce e mult, ieftin şi, de ce nu?, moca se poate vedea atât la amărâţii care se băteau astăzi pentru o reducere de câţiva lei, dar şi la oamenii cu stare. Înghesuiala la ghiftuială (celebra „Stai frate, nu te mai băga în mine! Iau şi eu două felii şi te las!”) am observat-o atât la chiolhanurile prilejuite de ziua preelectorală a vreunei comune, dar şi pe la mai finele dineuri ale oamenilor de afaceri.
Se întâmpla, în urmă cu câţiva ani, să mai particip pe la diferite sindrofii ale oamenilor de afaceri argeşeni. Pe la ora 19.00, la vreun local cu ştaif, se lansa un produs nou, se mai dădeau câteva premii, se mai dădea Penescu în spectacol, apoi crainicul anunţa marele potol, organizat în mod foarte neinspirat pe modelul bufetului suedez (mare greşeală să aplici un sistem nordic pe meleaguri balcanice). Şi începea marea îmbrânceală… Şi acolo nu se aflau decât oameni de afaceri, căci era cheful lor, ceva reprezentanţi ai autorităţilor şi ceva jurnalişti… Nici vorbă de oameni care nu aveau ce pune pe masă acasă! Să nu creadă cineva că oamenii de afaceri şi, mai ales, femeile de biznis, stăteau pe margine să „admire” bugetarii de la instituţii şi „fomiştii” de jurnalişti cum bagă chiftele, raci şi fripturi cu zecile! Pe naiba, afaceriste de top ale Argeşului se înghesuiau pentru vreun cârnat, fripturică sau varză de Briusăl, mai ceva decât ţaţele de astăzi la uleiul de promoţie!
Aşadar, să nu punem comportamentul huliganic al românaşilor pe seama sărăciei sau a disperării! Acest tip de comportament nu este generat de sărăcie, aşa cum cei care îl generează nu sunt neapărat săraci. Că este vorba de un spirit de haită, specific şi în ziua votului, că e un remember al cozilor de acum două decenii, nimeni, absolut nimeni normal la cap nu poate să pună termopanul spart de la supermarket pe seama sărăciei sau a clasei politice!
În anii de după lovitura de stat a lui Ion Iliescu aveau succes, pe ecranele româneşti, peliculele lui Liviu Ciulei. Dacă vreţi să înţelegeţi mai bine resorturile unor întâmplări de astăzi, vă invit să le (re)vedeţi. Sunt uşor de găsit!
